A trecut ceva timp în care am pierdut o groază de lucruri, începînd de la cele materiale şi pînă la oameni.
Am pierdut un sărut,o îmbrăţişare, zîmbete si zile întregi cu soare. Am pierdut sentimente şi vise.Am pierdut tot ce era de pierdut.
Am pierdut multe şi pot spune că nu îmi pare rău, lucrurile acelea nu mă făceau pe mine să fiu om, dar nu e tocmai cel mai fain sentiment din lume, să simţi că ai pierdut ceva ce alţii au reuşit să păstreze.
Am pierdut amintiri şi nu mă simt tocmai împăcată cu asta.Vreau să spun că nu îmi pot aminti de toate idioţenile pe care le-am făcut cînd eram o copilă, nu îmi pot aminti de cuvintele pe care le spuneam greşit şi de sensul haios pe care îl aveau acestea, nu îmi pot aminti toate povestirile haioase pe care le-am trait, nu imi pot amintii nimic concret.
Am pierdut mai mult decît un om,mai mult decît un sentiment. Am pierdut prietenii,momente de linişte şi clipe care valorau mai mult decît orice altceva.
Am pierdut mai mult decît pot cuprinde în cuvinte, am pierdut totul şi cînd nu mi-a mai rămas nimic, am pierdut şi acel nimic. Am pierdut tot ceea ce doream să fiu, fiecare vis idiot pe care l-am avut, fiecare gram de fericire. Am pierdut totul şi m-am pierdut pe mine.
Am pierdut mai mult decît o floare,dar pînă la urmă ce mai contează?
Toate trec şi pînă la urmă treci şi tu cu ele şi te pierzi undeva. Te pierzi şi nimeni, niciodata nu o să îşi amintească de cine ai fost sau de ceea ce ai vrut să fii într-o noapte tîrzie de primăvară.
