Eşti singur, nu-i aşa copile?
Eşti singur şi ai nevoie de cineva care să te ţină în braţe şi să iţi mîngîie sufletul, dar nu e nimeni, şi nu a fost niciodată. Eşti singur şi trăieşti cu impresia că toată viaţa va fi aşa, nu eşti singur şi niciodată nu ai fost. Te ai pe tine şi asta înseamnă mult. Nu te pierde printre cuvinte, gînduri, speranţe şi vise .Nu lăsa oamenii să te îndepărteze de tine însuţi, deoarece atunci cînd ei pleacă, tu nu rămîi singur,rămîi cu tine.
Oamenii nu sunt făcuţi să trăiască singuri, asta am auzit cîndva şi probabil că este adevărat, dar cîteodată oamenii din jurul tău dispar, se transformă în umbrele unor zile în care gîndurile te lăsau în pace şi puteai în sfîrşit să simţi că în interiorul tău există un mic infinit în care nu ai cum să te pierzi, nu ai cum să plîngi şi să suferi.
Nu eşti singur niciodată, te ai pe tine întotdeauna, dar de multe ori ai nevoie de oameni care să te facă să simţi ceva mai mult decît propria ta inimă, ai nevoie de oameni care să îţi deseneze zîmbete pe chip, care să iţi ofere îmbrăţişări şi sărutări, dar de cele mai multe ori ei nu sunt acolo. Într-o zi o să cunoşti oameni care nu vor pleca, care vor fi acolo să te ţină în braţe şi să îţi asculte respiraţia. Poate că nu îţi dai seama acum, dar ei sunt deja pe drum şi vor ajunge în curînd, te vor lua în braţe şi îţi vor vindeca sufletul.
Ai grijă de tine, copile! Şi nu uita, nu eşti niciodată singur!
