Puțini oameni știu cîte lacrimi am ascuns în spatele zîmbetelor calde pe care le-am oferit întotdeauna din toată inima.
Puțini oameni știu de cîe ori mi-am pierdut speranța și cî m-am luptat ca să o găsesc iarăși. Puțini oameni știu de cîte ori mi-a fost pustiită inima. De cîte ori a fost abandonată, sau de câte ori a fost rănită. Puțini oameni știu cît și cum și pe cine am iubit cu adevărat.
Puțini oameni știu cît de vinovată m-am simțit uneori și cît de greu mi-a fost să iau anumite decizii. Puțini oameni știu cîte vise mi-am risipit pentru că nu am luptat pentru ele. Puțini oameni știu cîtă durere s-a aflat pierdută printre cîteva cuvinte.
Puțini oameni știu dorul meu. Puțini oameni știu că singurătatea mă bîntiue uneori ca o fantomă înfricoşătoare.
Puțini oameni știu cît de obosită mă simt sufletește în unele momente.
Puțini oameni știu ce gânduri am înainte să adorm sau atunci cînd mă trezesc.
Puțini oameni știu cîtă prietenie și dragoste pot să ofer atunci cînd un prieten are nevoie de mine. Puțini oameni știu toate astea pentru că puțini sunt cei pe care i-a interesat.
Puțini sunt cei care au întrebat și puțini sunt cei care au așteptat răspunsul. Puțini cei care și-au făcut timp și puțini cei cărora le-a păsat. Puțini cei care au ascultat cu toată atenția.
Sunt puțini, dar afecțiunea mea pentru ei e invers proporțională cu numărul lor!
