Va veni o zi în care dragostea nu va mai avea loc în inima lor. Încet dar sigur, ea va pleca. Atunci ea va plînge, va suferi și va încerca să-l întoarcă, fie și pe o zi, pe o clipă sau cît să-și dea seama că nu poate fără el. Îi va privi pozele agățate de tavan, va citi mesajele din trecut, va răscolo amintiri, va căuta orice legătură care să o mai păstreze acolo, lîngă numele lui. Se va învinovăți pe ea că nu a reușit să-i demosntreze pînă la capăt dragostea ei imensă. Va suferi, pentru că dragoste adevărată fără un pic de suferință nu este. Lui însă nu îi va păsa. Ce a fost a trecut, s-a plictisit, merge mai departe. Are prieteni lîngă care îi mai trece din amintiri. Are poftă de altceva. Are libertate. N-o are pe ea, dar se pare că nu e cea mai mare problemă.
Va veni o zi în care ei se vor schimba cu rolurile. Ea va trece peste asta, chiar dacă va fi greu. Va înțelege că viața nu o legi de un om indiferent. Iar cafeaua poate fi și altfel decât amară și că pozele de pe tavan nu-și mai au loc acolo. Va ieși în lume iar lumea îi va răspunde cu zeci de momente frumoase și cel mai important sincere. Va găsi alți bărbați responsabili și cu atitudine și chiar dacă îi va refuza pe mulți dintre ei, va înțelege că el nu era unicul. Își va reface sufletul bucată cu bucată și într-o zi viața o va găsi la brațul unui bărbat. El o va vedea și tot trecutul va reveni de parcă nimic nu s-a întîmplat. Poftele demult nu mai atrag și îi e dor și o vrea alături. După ce a încercat multe și-a dat seama că ea e unica. Va căuta pozele cu ea, va căuta mesaje și alte mărunțișuri. Va dori să se vadă ca la început. Ea însă deja a ales. Nu-l mai are pe el, dar se pare că nu e cea mai mare problemă.
