Decizi, oare ce voi face?

131 9 1
                                    

Oare se poate sa fiu si eu fericita in sfarsit, desi am ramas fara suflet pereche si viata ma supus la nenumarate incercari in care a trebuit sa imi inghet sufletul si inima si sa imi intaresc trupul, sa rezist la toate ranile de pe trupul si sufletul meu.

Am ajuns unde sunt numai datorita puteri mele dar niciodata nu am crezut ca voi putea rezista pana acum, se pare ca destinul mai are treaba cu mine.

Dupa nenumaratele nopti de suferinta atat fizica cat si psihica sunt un alt om o adevarata luptatoare.

Desi am decis ca il voi adopta pe micutul lupusor ceva imi spunea ca va trebui sa lupt pentru ceea ce imi doresc, cea mai mare incercare ma astepta dupa colt.

Ma intrebam de ce marele Alfa nu imi provoaca nici cea mai mica urma de frica, de ce pot sa il confrunta fara sa tremur, fara sa ma intreb daca poate sa ma omoare, dar se pare ca tuturor le e frica se el dar sincer nu cred ca au de ce. Dar totusi ramane o intrebare de ce Erik nu are autoritatea de Alfa suprem si ceva imi spume ca voi afla foarte curand raspunsul la aceasta intrebare         

Totul devenise un vis,  din care nu voiam sa ma mai trezesc mai ales ca marele Alfa trebuia sa plece si eu in sfarsit puteam sa respir linistita.

-Ma mir ca poti sa fi fericita mai alec cu puiul alteia, nu te-ai gandit niciodata ca poate tatal lui o sa il vrea inapoi?

-Altceva mai bun nu ai de facut decat sa ma enervazi pe mine? desi ma enervau cuvintele lui stiam ca erau adevarate, am fost atat de oarba la tot ce sa intamplat incat nu am luat in calcul tot, in concluzie Erik avea dreptate cred ca ii face placere sa ma vada asa.

-Nu ar fi mai bine sa scapi de toate aceste griji? Sa fi sigura ca tatal lui nu o sa-l mai vrea inapoi, doar deasta la abandonat nu? (FIU DE CATEA ARE DREPTATE) Si desigur ca te-as putea ajuta, doar deasta suntem prieteni! eu cred ca asta isi bate joc de mine, ranjeste la mine de parca e retardat, si brusc ma loveste

-Ce sti tu si eu nu stiu? Doar deasta ranjesti la mine nu?

-Ma bucur ca nu esti proasta si ti-ai dat seama!

-Deci ai de gand sa imi spui? 

-Da da nu te impacienta, sa spunem ca ii cunosc tatal si stiu cine e, ce ai face?

-CE? doamne asta isi bate joc de mine

-Da tatal lui e din haita mea dar singura problema e ca daca vrei sal intalnesti va trebui sa vi tu la el ca el nu poate sa o faca

-Cum adica nu poate?

-Pai dupa ce ia murit Luna la nasterea lui Alexander a inebunit si vroia din tot sufletul sal omoare si sa omoare pe oricine ii statea in cale  

Stiam eu ca fericirea nu poate dura atat de mult, se pare ca sunt blestemata sa nu pot sa ma bucur mult de ceva, dar asa cum am rezistat si pana acuma voi rezista mereu mai ales pentru micutul pui care a inceput sa fie parte din mine 

-Cucu pamantul catre Raysa , la ce te gandesti?

-La nimic, deci tie ce iti iese ca ma ajuti?

-Simplu odata ce vii la mine in haita va trebui sa stai minim doua luni si sa imi antrenezi haita, foarte simplu

-Tu vorbesti serios? De ce nu ti-o antrenezi singur?

-Nu e treaba ta, daca vrei sa rezolvi odata cu Alexander si cu tatal lui va trebui sa vii fara sa comentezi si sunt sigur ca are cine sa conduca haita pana te intorci! 

-BINE, voi veni si il voi lua si pe Alexander cu mine!

-Eu nu cred ca e bine, poate nu ai auzit dat tatal lui vrea sal omoare

-Da am auzit dar eu il voi apara nu o sa pateasca nimic, spun sigura pe mine 


Si asa a venit timpul sa plec cu Erik la el sa pot sa il adopt pe Alexander fara probleme. Adoptia la varcolaci nu e ca adoptia la oameni noi vom urma un ritual care la va permite varcolacilor si altor creaturi sa stie ca el este copilul meu si nimeni sa nu se atinga de el. Tot ce ma inspaimanta pe mine e ca vor sti si cine e tatal lui, sper doar ca ma voi putea intelege cu el si sa pot sa fac ritualul mai repede, tatal lui la trebui la ritual sa ii dea sa bea din sangele lui amestecat cu sangele meu si sa mil dea in fata intregi haite, deci Doamne sper ca te bucuri in sinea ta, multumesc pentru tot.


Drumul a fost asa de obositor incat imi venea sa mor mai ales ca Erik nu si-a luat ochi de la mine dar ce mi se parea ciudat e ca zambea mereu cand il vedea pe micutul Alex ( Alexander) in brate la mine cum se ghemuia dormind adanc dar mai ales ca nu a vrut sa se dezlipeasca de mine deloc nici macar sa pot sa ma duc la baie, asa am ajuns aproape sa fac pe mine cu o fata de mort aproape de haita lui Erik, noroc ca  Alex sa trezit la timp ca altfel faceam pe mine, la-m pus jos si cu o viteza de neimaginat am fugit la baie. Da daca va intrebati am mers cu avionul lui privat 


Si am reusit sa ma pot schimba inainte sa ajungem intro rochita alba de vara, cu un decolteu generos si scurta cu volanase.



Luna AlfaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum