Erik chiar ma uimit nu credeam ca o sa il induioseze iubirea mea pentru Alex, sau e ceva la miljoc? Nici nu stiu la ce sa ma mai astept , totul mi se pare prea ciudat daca Erik il stia pe tatal lui Alex de ce nu a spus din prima de ce a asteptat atat si de ce vrea sa ii antrenez eu haita, nu imi vine sa cred ca am emotii eu o Luna sa antrenez haita marelui Alfa
Dupa ce am coborat din avion o limuzina ne astepta in aeroport sa ne duca in haita, a fost un drum de doua ore si in sfarsit am ajuns. Totul era superb, incredibil chiar, foarte liniste toti se bucurau si erau fericiti.
-Raysa, vi sau vrei deja sa te intorci ? bulversata ma intorc spre Erik
-Da vin, scuze!
-Hey, nu e nimic, stai linistita!
Ceva era in neregula ma simteam prea emotionata si lupoaica mea vroia sa iasa afara , sa fie eliberata , era nelinistita. Simteam ca nu mai pot sta trebuia sa ma eliberez ceva ma chema dar nu stiam ce.
-Mami sa intamplat ceva?
-Nu puiule sunt bine doar putin nelinistita, locul asta parca....oricum nu conteaza.
Da locul asta l-am mai vazut dar nu stiu cand, e clar ceva se va intampla, si nu ceva de bine
-Alex? tu vrei sa dormi singur sau cu mami tau?
-Cu mami desigur in seara asta si dupa mai vedem, ca sunt baiat mare si pot dormi si singur, la auzul acestor cuvinte din gura puisorului meu am ramas inmarmurita, desi e atat de mic poate fi atat de matur, sunt mandra de el de asta il iubesc atat de mult intrun timp atat de scurt
-Atunci foarte bine tinere domn, voi face asa cum porunciti in seara asta veti dormi cu mami dar maine veti avea camera pregatita
-Foarte bine atunci ne poti arata casa! Erik a inceput sa rada cu lacrimi la cele spuse de Alex
-Haideti sa mergem, pe aici, ne arata Erik spre o casa mare pot sa spun uriasa care arata ca un castel . Din nou acel sentiment de cunoscut de familial dar sunt sigura ca nu am mai venit pe aici, sentimentul sa amplificat cand am intrat, simteam un miros familial as putea spune, din cate stiu eu nu am venit aici niciodata si nu pot sa cred ca mi se pare totul asa de familial si mai ciudat e ca toti se uita la mine si la Alex ca la gradina zoo, parca spui ca suntem maimute si acuma am sta sa ne curatam unul pe celalalt.
Deodata o durere apasatoare incepe in pieptul meu, parca inima nu mai vroia sa mai inaintez, ma opresc brusc si fac cale intoarsa chiar daca lupoaica mea incerca sa ma intoarca nu puteam simteam ca daca mai stau mult acolo ceva se va intampla, noroc ca ne punem amandoua de acord si incepem sa alergam prin padure ii lasasem conducerea Elenei ( lupoaica mea) simtind ca daca mai stau mult in forma mea de om voi inebuni.
Elena a fost si va fi o nebuna totala chiar daca e asa fara ea nu as fi reusit niciodata sa ajung cine sunt, ne-am luptat impreuna si mereu ma sustinut, chiar daca nu era de acord cu tot mai ales ca eu in majoritatea timpului purtam o masca, putem spune ca nimeni nu ma cunoaste ca ea si mereu a stiut ca eu nu pot sa fiu asa de rea si de nemiloasa, stia mereu ca numai prin lupta puteam sa fiu eu sa dau frau liber stresului si nervilor acumulati pana atunci.
- Mami , mami te rog vino inapoi , cuvintele lui Alex m-au trezit la realitate nu intelegea de ce am plecat si e normal sa fie speriat
- Da, Alex vin acuma, spun alergand inapoi dar atunci imi dau seama ca el se avantase in padure singur in cautarea mea , Alex ai venit singur?
-Da Erik nu a venit si mi-a fost teama ca ma vei parasi
-Of Alex nu trebuia sa vii singur, imi pare rau daca te-am speriat si nu te voi parasi niciodata tu esti si vei fi copilul meu pe care il iubesc din tot sufletul, si fi sigur ca odata ce ne vom intoarce Erik va fi castrat chiar de mine ca te-a lasat singur in padure.
Stai de ce simt un miros de mascul, si vine de pretutindeni, din reflex il pun pe Alex in spatele meu si ma intorc spre el
-Alex vreau ca tu acum sa fi cuminte orice sar intampla si sa ma asculti cand spun sa fugi da?
-Mami, mie frica nu vreau sa te pierd, spune si incepe sa planga
- Puiut nu ma vei pierde daca faci ce spun eu , asa ca fi copil cuminte si stai in spatele meu, dar a fost prea tarziu un lup urias era in fata noastra gara sa ne atace, parca turbase cand ne-a vazut, dar nu se uita la mine ci la Alex.
Ce el era tinta lui de ce? Dar fara sa ma intrebe Elena preia conducerea dar nu stie ce sa faca se vede ca lupul ii vrea viata lui Alex dar ceva o atrage pe Elena la el, imi las transformarea sa ma schimbe complet dar o indepartez pe Elena si preiau din nou conducerea, lupul pare sa fie surprins sa ma vada si chiar are o usoara ezitare inainte sa atace
Sunt aruncata deodata la pamant de el inainte sa reactionez incearca sa il omoare pe Alex, noroc ca ma ridic repede si il opresc ii fac lui Alex semn sa fuga si acesta iese din raza mea vizuala dar lupul incearca sa plece dar nu il las, de stiu ca mor aici nu il voi lasa sa se atinga de el.
Fara sa fiu atenta ma ataca si ma raneste cu gheara pe spate si cad la pamant dar ma ridic la fel de repede cum am cazut si ma reped pe el muscandul pe piciorul din spate si cade fara nici un fel de avertisment transformanduse inapoi in om, cand sunt sigura ca e sigur sa ma transform si eu in om ma apropi cu pasi hotarati spre atacatorul meu dar cand il vad...
Am ramas muta acum cinci minute eram gara sa il omor sa nu il mai vad dar cand i-am vazut fata Elena nu ma lasat si nici eu nu puteam sa o fac sufletul si inima imi spuneau ca el e motivul pentru care destinul ma adus aici simteam ca imi apartine intru totul. Asa ca am inceput sa il studiez uitandu-ma la el vazandui ranile inca deschise pe abdomen si pe spate cea de la picior nu se pune ca pe aia eu am facuto dar restul? Arata foarte bine cei drept si atunci realitatea ma loveste fara mila imi aduc aminte de ce ma aflam in postura asta "Ne-a atacat, si a vrut sa il omoare pe Alex" cu parere de rau il parasesc nu l-am omorat pentru ca nu merita moartea, trebuia sa sufere pentru ce a incercat sa faca dar corpul meu tot imi cerea sa ma intorc la el sa il fac al meu si am marit viteza sa nu mai fiu tentata sa ma intorc, trebuia sa ma asigur ca Alex e bine.
