Era Cosmina .
-Ce faci ?
-Bine !
-Ce e cu tine ?
-Prefer sa nu vorbesc aici despre asta !
-OK . Atunci hai la mine !
-Bine !
Am plecat spre casa Cosminei. Locuia intr-o casa normala . Am intrat. Am mers direct spre camera ei . Avea un pat lângă geam , un dulap un birou .... nimic prea important .
-Acum zi!
-Nu.mi înțeleg părinți ! Sunt super ciudați .
-Dar ce ti.au făcut ?
-Pai.... eu tot vorbesc cu un anonim. Si azi m.a sunat dar nu am putut vorbi cu el fiindcă mama mi.a luat telefonul.
-Nu prea știu ce sa zic !
-Am crezut ca inebunesc !
.......
Cand am plecat ea m.a condus pana la poarta apoi am mers direct in casa .
-Reveca ! Rebeca ! Ma striga mama nervoasa.
Am trecut pe lângă ea nebagand.o in seama . Am intrat in camera . M.am făcut comoda pe mini-canapeaua mea , citind o carte .
" Hei ..... baby !!"
" Tu chiar nu înțelegi sa încetezi !"
" Cand vei STI cine sunt îți vei da seama ca ai pierdut multe."
"Chiar ma crezi o proasta ?"
"Nu.... dar știu doar ca te vreau."
" Hai sictir !"
" Pa!"
"Pa ! "
........
-Cine.i ??
-Eu !
-Ce vrei ?
-Aș vrea sa ne împăcăm . Eram tot timpul împreuna ..... acum ce.i cu tine ?
-Bianca , totul s.a schimbat . Trebuie sa o luam pe drumuri diferite . Eu pe al meu tu pe al tău . Eu nu mai vreau sa depind de tine sa tu sa depinzi de mine .
-Ma simt prost . Sa știi !
-Tu tot timpul vei rămâne sora mea dar trebuie sa înțelegi si tu . Eu dejam am deschis ochii ...... sunt alt fel . M.am maturizat . Tu para încă mai esti un copil.
Atunci mama intra in camera . Mi.am dat seama ca ne.a ascultat la ușa .
-Rebe .... te cheama cineva !
Am ieșit din camera . Am plecat direct la ușa .
