Noua ani (EXO FanFiction)

Capitolul 8

~~Luhan pov.~~

Mi Rae se simtea din ce in ce mai rau. Trebuia sa fac ceva.
Luhan: Cum iti este?
Mi Rae: Simt ca am sa mor.
Luhan: Mi Rae.. Nu vei supravietui daca nu o sa te transform.
Mi Rae: Inca esti?
Luhan: Da.
Acum 13 ani ma aflam langa salcia batausa. Voiam sa ma asez la umbra ei cand deodata, se aude un fosnet. Ma uit prin jur. In spatele meu era un varcolac mare si maro cu negru. A venit spre mine si nemaiputand sa fac o miscare, m-a zgariat. Ma zvarcoleam de durere, transformandu-ma usor, usor intr-o bestie mare si urata. Parul mi se facuse din brunet, blond ca soarele puternic de vara. Eram un hibrid, adica jumatate vrajitor jumatate varcolac.
Luhan: Esti gata?
Mi Rae: Da.
Imi apropii buzele de gatul ei, urmand ca mai apoi sa imi infig coltii. Un strigat de durere parasi gura lui Mi Rae, urmand ca ea sa lesine in bratele mele.

~~A doua zi~~
~~Mi Rae~~

Ma simteam ciudat. Parca milioane de ace intrau in corpul meu. Deschid ochii alene, privindu-l pe Luhan cum dormea. Avea lacrimi pe obraz. Gemea in timp ce dormea. Eu, ingrijorandu-ma, il zgudui putin.
Mi Rae: Hannie, trezeste-te!
Luhan: Mi Rae! Esti bine!
Mi Rae: De ce nu as fi? Ma simt chiar mai bine decat oricine! Unde-s ceilalti?
Luhan: Cat e ceasul?
Mi Rae: 10:15.
Luhan: Sunt la politie. Dau declaratii pentru noaptea trecuta.
Mi Rae: Mi-e sete!
Luhan: Hai cu mine.
Ne indreptam spre padure. Nu stiu ce voia, dar imi era prea sete ca sa mai gandesc.
Luhan: Vezi caprioara aia?
Mi Rae: Daca te referi la tine, da, te vad!
Luhan: Lasa gluma! Ucide caprioara aia!
Ma arunc asupra fiintei delicate. Imi infig coltii in gatul acesteia, ucigand-o. Sug sangele acesteia, urmand sa il las si pe Luhan sa bea. E prima data cand fac asta. Picăturile de sânge mi se prelingeau pe buze, făcându-l pe Luhan sa mă sărute. 

Mi Rae: Yaah! 

Luhan: Scuze Mi Rae!

Din depărtare, se aud foșnete. Erau băieții.

D.O: Mi Rae!!

Mi Rae: D.O!! Unde ați fost?

Tao: La poliție sa dam declarații. Devoratorii au fost prinși si uciși.

Sehun&Suho: Cum te simți?

Mi Rae: Mult mai bine, multumesc!

Kai: Îmi pare rau, scumpo! Am dat o provocare aiurea! Iartă-ma! 

Mi Rae: Te iert! E păcat ca după atâția ani sa ne certam! 

După, ne-am îmbrățișat, Luhan sorbindu-ne deja din priviri. După ce mă desprind de Kai, mă duc si încep sa îl mângâi pe Luhan pe par.

~~Kai~~

O iubeam pe Mi Rae încă din anul întâi. Nu pot sa cred ca Luhan mi-a luat-o. Mereu mi-am imaginat ca eu eram cel care stătea lângă ea la umbra Salciei Bătăușe, sărutând-o si îmbrățișând-o pe la spate, făcând-o sa râdă. Pe de alta parte, nici nu voiam sa ii despart. Le stă bine împreună. Cred ca doar va trebui sa accept acest aspect.

Mi Rae: Hey! La ce te gândeai așa profund?

Kai: Hmm.. Nu la foarte multe.. 

Mi Rae: Ce zici dacă am ieși puțin?

Kai: Nu strică!

Am apucat-o pe Mi Rae de mână si am ieșit din curte. 

Mi Rae: De ce mă ții așa de mână?

Kai: Așa cum? 

Mi Rae: Mă strângi destul de tare.

Kai: Mi Rae.. Am sa îți spun ceva..

Mi Rae: Știu ca mă placi, Kai.. Mi-am dat seama de mult.

Kai: E atât de evident?

Mi Rae: Foarte..

Kai: M-am simțit prost când m-ai făcut idiot.. Am crezut ca nu mă vei mai ierta niciodată..

Mi Rae: Kai.. Vreau să îți zic ceva.. Luhan ieși de acolo!

Din tufișurile de lângă noi ieși Luhan.

Luhan: Eu si Mi Rae nu am fost împreuna. Am făcut o vraja ca sa para ca ne sărutam. Voiam doar sa vedem cum reacționezi.

Mi Rae: Eu pe tine te iubesc si mereu o voi face!

Nu îmi venea sa cred! Mi Rae chiar mă iubea. Toată viața mea de când o știu a stat cu Luhan.. La început stătea mult cu mine, dar pe la jumătatea anului întâi, s-a dus cu Luhan. Eram trist si m-a simțeam singur, deși băieții erau cu mine mereu.

Kai: Te iubesc, Mi Rae! 

Mi Rae: Si eu te iubesc mult, Kai!

Vine spre mine si mă sărută apăsat. Băieții ies si ei din tufișuri si încep să aplaude. Chiar a fost cea mai frumoasa zi.

In sfârșit am postat si eu capitol nou.. Dacă e prea scurt m-a scuzați! Hugs&Kisses!