feeling love and hate

Capitolul 6

Nu am mai fost la liceu de doua saptamani. Primesc in fiecare zi mesaje de la profesori cum ca absentele mele se înmulțesc pe zi ce trece, chiar si notele - chiar daca nu stiu cum - si nu sunt unele favorabile. Vreau sa fac ceva in legatura cu liceul dar mai ales in legatura cu Mikhail.

Am stat suficient pe capul lui. Nu vreau sa par o nesimtita si mai mult decat sunt. Chiar daca el spune ca nu l deranjează, eu una nu mai pot sta. O sa discut cu el din nou, vreau sa plec de aici, sa nu mai stau pe capul lui si sa incep o viata noua, vreau sa plec in Moscova, liceu nou, poveste nou, oamenii noi.

Am sa discut cu el iar, da, chiar am sa duscut c-

- Violeta, ce tot faci? Te uiti la cana aia de aproape o ora.

Tresar placut si mi arunc gandurile departe de mine cand i am auzit vocea. Chiar daca suna ciudata, el mereu vorbește cu mine mai blând decat o face cu ceilalți. Ma încânta gandul ca e atent cu mine. Stie ca am inca tresar cand cineva vorbeste mai dur, din cauza lui tata.

- Mikhail?

Clipesc de cateva ori si incerc sa mi dau seama la ce ma gandeam. Parca deodata toate gândurile mele de a pleca de aici s au evaporat. Creierul meu e prea atașat de apartamentu asta.

- In carne si oase, chiar in fata ta. Esti ok pustoaico?

Strâmb din nas si ma uit urat spre Max. Statea pe un fotoliu in lateralul noatru. Eu eram pe canapea cu Mikhail. Distanta dintre noi nu era foarte mare, nici macar nu exista. De fiecare data cand el se misca bratele noastre se atingeau si daca as si fi avut par pe maini sigur s ar fi ridicat.

- Nu imi mai spune asa!

Imi dau ochii peste cap si mi intorc capul rapid spre Mikhail. Nu ma deranjeaza ca mi spune asa si el e conștient ca toate reactiile mele sunt jucause.

- De ce? Esti doar o pustoaica mica si dolofana.

"Tocmai m a facut grasa?"

De data asta il privesc surprinsa cu gura casca. Si daca privirea ar putea ucide, Max ar fi mort. Ma uit la el, dar el nu se lasă afectat de frustrarea mea, doar rade, dar se opreste brusc, isi pune mana la burta si se ridica in picioare, inca chicotind.

- Gata, am facut misto de pustoaica ta, dar gata.

"Puștoaica ta, suna asa de bine."

- Mikhail, frate, eu plec, am o mica treaba de rezolvat.

- Ok, pe mai tarziu.

Le privesc mica interactiune inca uitandu ma urat pe Max, notandu mi in cap ca data viitoare sa l întampin cu un pahar de apa in fata. Continui sa l privesc cum se indreapta spre usa si părăsește apartamentul.

Ma întreb oare unde se duce si ce treaba are. E foarte ciudat. Mereu spune ca are ceva de rezolvat in oras, dar chiar ei au spus ca au un fel concediu. Ba chiar o data si Mikhail a facut asta. M a lasat la mama la mormânt, spunându mi ca are o treaba importanta de făcut, dar a refuzat sa mi spună despre ce e vorba. Si mai ciudat e ca nu mai vorbisem cu ei timp de doua zile. Erau de negăsit, parca intrase in pământ, iar când i am întrebat ce se întâmpla, din nou au refuzat sa mi spună adevarata problema, rezumându se la a mi spune ca sunt probleme la firma de imobiliare.

Normal ca nu i am crezut, dar nu am vrut sa fiu insistenta pe subiectul asta, pana la urma e treaba lor ce fac si cu cine ce fac.

- Hai, spune, la ce te gandeai?