Jurați în frăție

Infractori in noapte

   Ultimul pătrar al lunii își făcu apariția dintre fâșiile de nori ce acopereau bolta cerească neagră precum smoala. Un vânticel cald adia ușor printre ramurile copacilor, împrăștiind parfumul divin al florilor din grădinile neukölneziilor.

    Doar sunetul motoarelor cetățenilor ce tranzitau cartierul era singurul care mai " perturba" liniștea nopții. Însă, două autovehicule, care nu erau în trecere, circulau pe străzile din Neuköln fără încetare, înconjurând astfel împrejurimile cartierului.

   O patrulă de noapte era ultimul lucru la care Ethan voia să ia parte la acea oră târzie. În timp ce moțăia la volan, tânărul mai șuiera printre dinți o înjurătură și un mormăit dezaprobator la ordinele pe care tatăl lui i le dădea prin telefon.

— Fii cu ochii în patru la tot ce mișună pe trotuar și stradă. Lara ar trebui să se întoarcă din clipă în clipă acasă. Cine știe de unde își va face apariția.

— Da, tată, mi-ai repetat asta de vreo zece ori până acum, îi taie vorba Ethan bărbatului, fiind iritat de logoreea lui.

— Mă asigur că reții ceea ce spun, îi replică Adalbert fiului său. Asta e treaba unui comandant.

— Da, dar noi nu suntem acum la secție că să faci pe șeful cu mine, își dădu ochii peste cap Ethan. Mda..

— N-are a face, tot trebuie să coordeneze cineva acțiunea.

— Cum spui, bătrâne, glumi tânărul, stăpânindu-și un chicot.

— Haha, foarte amuzant, domnișorule, răspunse tatăl lui. Lasă că o să ajungi și tu la vârsta mea, da, da.

    În timp ce Adalbert conversa cu fiul său, fără a-și abate vreun moment ochii de la supravegherea părții de est a cartierului, remarcă o mașină de teren neagră, ce staționa pe bordura trotuarului de pe partea stânga a străzii. Polițistul parcă în spatele unei dube aflate pe dreapta, urmărind cu atenție ce se întampla, precum o face un vultur care plutește în aer deasupra vânatului său.

   Din vehiculul misterios coborî o femeie îmbrăcată într-un costum de latex negru, mulat pe corp, și care era acoperit de un palton de culoare gri.

— Ethan, deplasează-te spre mine acum! Cred că am găsit-o pe Lara, îi comunica Adalbert tânărului, încheind apelul, fără a mai aștepta confirmarea acestuia din urmă.

Bărbatul stătu ceva timp pe loc pentru ca infractoarea să se îndepărteze mai mult de acea mașină cu care sosise. Apoi, observând că această lua calea unei străzi ce ducea în nordul cartierului, iar mașina neagră făcuse rondul și pleca în trombă din zonă, Adalbert începuse să conducă încet spre direcția femeii. Ce-i drept, suspecta era cam iute de picior fiindcă aproape că o pierduse din vedere polițistul, însă, o găsi din nou, de data asta, încercând să se apropie din mers ușor de ea.

Femeia observă că cineva se ținea după coada ei, așa că, grăbi pasul. La un moment dat, văzând că nu-i chip să scape de mașina ce o urmărea, aceasta o luă la fugă. Adalbert acceleră, dar suspecta intră pe o alee îngustă, izbutind să-l țină pe loc pe polițist ( sau cel puțin, așa credea ). Bărbatul ieși repede din mașină și își lua pistolul, alergând după infractoare.

"Fără niciun dubiu că ea este ! " își zise el în gând. "Fir-ar a dracului, nu mai scapă de data asta ! "

Lara gonea cu viteză, privind mereu în spate la cel care era pe urmele ei. Spre nenorocul ei, aleea se înfundă. Cu toate astea, crengile late și groase ale unui copac constituiau ajutorul cel mai de preț pentru a scăpa din încurcătură. Le apucă și se cățără în copac, din care sări pe garduri, fugind înapoi.