Un început de sfârșit. I

41 6 2
                                    

Durere, durere si iar durere. Simt cum fiecare os din corpul meu se frange, simt cum tot corpul meu este invaluit de ceva care ma tine si nu ma lasa sa mor. Ma lasa doar sa sufar. O suferinta care se repeta iar si iar si iar. Moartea nu e o optiune, dar totusi daca ar fi atunci era cea mai geniala idee. Dupa ce te distrug emotional, te arunca intr-un abis fara fund, daca ai noroc mori, daca nu traiesti o eternitate in suferinta, in durere si in agonie. Cu ultimile puteri incerci sa strigi, sa urli si sa lupti cu destinu, sau ceva de genu. Asa ar trebui sa faci, dar nu. Eu spun NU. Eu spun Nu unei eternitati in agonie.

Ultimile puteri le folosesc pentru ami trai eternitatea pe pamant. Pentru ami reveni, pentru a ma intoarce si pentru a revendica ce imi apartine. Ce mi-a fost luat, ce nu voi putea lua inapoi se va plati, nu ca bani cu suferinta. Suferinta pe care o vor simti din plin, fior cu fior le va invada corpul si îi va macina, in va ingenunchia si la un momendat îi va distruge, pentru totdeauna.

Este o voce care te bantuie, te zguduie, te infioara, te emotioneaza! Iar cand ii vezi fata, incremenesti! Incremenesti de groaza, si renunti, renunti la tot. Cedezi si suferi. Dar eu nu, eu nu cedez, voi suferi si mai mult, dar voi reveni. Voi supravietui caderi infernale si ma voi intoarce. Ma voi intoarce cu noi forte, cu noi supusi, cu o armata, cu o armata cu suflet pur, care va lupta alaturi de mine pentru bine, dar in acelasi timp pentru rau. Pentru bucurie, dar si pentru tristete, si nu in ultimul rand vor lupta pentru razbunare. Nu numai a mea, ci a tuturor celor care pentru o eternitate sufera. Si pe aceia îi voi aduna, îi voi vindeca si îi voi lua cu mine, ma voi autoproclama regina lor si îi voi conduce spre regatul ce odata mi-a fost luat. Regatul celor puri, celor fara de pacat, celori plini de dragoste, dar si a celori avari, si dornici de putere. Toti îi ridica in slavi, dar nu stiu ce ascund. Acum, va veni vremea mea, vremea celori bunu, vremea celori destepti, vremea unu inger plin de dragoste, dar cu un suflet negru si urat.

Dar asta ma va schimba, caderea, caderea din Rai, caderea celor drepti, celori puri si intelepti. Salvatori oamenilor, salvatori luimi.Serafini cerurilor.

Da acuma, cel ce ma va ajuta sa traiesc va trai vesnic cu mine. Acum vremea mea s-a dus. Am slujit oamenilor si i-am pazit. Acum am nevoie de ei, de un om, a venit vremea ca oameni sa pazeazca ingeri, ingeri fara aripi dar puri. Avem nevoie de Oameni Pazitori pentru a putea lupta din nou. Pendru ca eu sa fiu ultima persoana care trece prin caderea abisala. Nimeni dupa mine care sa sufere o eternitate.

Oamenii ne ridica in slavi si ne venereaza, dar ei nu stiu nimic. Nu ne cunosc cu adevarat, ne Idolatrizeaza in nestire. Acum traiesc in infern, iar cand voi scapa, infernul v-a trai in mine.


Oameni păzitoriUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum