Acesta este sfarsitul? VI

23 1 0
                                    

Se spune ca dupa o despartire tindem sa ne revenim foarte greu, si sa ne indragostim din nou dupa mult timp. Dar nu este asa. Te vei ingragosti din nou atunci cand gasesti persoana potrivita.

Au trecut doua luni de la plecarea lui Dimitrie, iar eu ma aflu in acelasi loc pustiu si infiorator, incepe sa ma intristeze locul acesta din ce in ce mai mult. Trebuie sa fac ceva, trebuie sa plec, sa scap de aici.

Trantesc usa in urma mea si parasesc cabana, casa lui Dimitrie si ma indrept spre nicaieri. Nu stiu unde merg, dar merg undeva. Cred ca ar fi mai bine sa il astept pe Dimitrie, sa plec cu el, sa ma duca in oras. La oameni. Dar nu, ma voi descurca singura. Voi reusi.

Drumul mi se pare enorm de lung, afara incepe sa se intunece, mi se face foame, noaptea se lasa incetul cu incetul, in loc de soare, luna incepe sa imi lumineze calea cat de cat. Animalele din jurul meu incep sa tipe, sunetul unui lup infometat se aude din ce in ce mai aproape de mine. Panica se instaleaza in interiorul meu, frica pune stapanire pe mine. Inca il aud, aud cum se apropie si maraitul lui imi ridica tot parul.

De ce cineva ca mine a ajuns in halul acesta, cum sa putut intampla asa ceva. Eu nu stiam ce este frica, nu stiam nimic. Eu controlam totul, iar acum am ajuns sa fiu controlata de mine insumi. De instinctele mele, de emotiile mele.

Am ajuns sa privesc fiara in ochi, culoarea lui gri nu se observa in intunericul nopti, petele albe de pe el, te faceau sa te ingrozesti, coltii lui fiorosi te inspaimantau si mai tare. Il priveam in ochi, culoarea lor de un albastru minunat ma inspaimanta si mai tare.

Si atunci am incercat, primul meu instinct a fost acela de a zbura, am incercat, dar nu am reusit, nu am reusit acum, si nu voi mai reusi niciodata. Voi ajunge hrana a unui animal de pe pamant. Oare asa ma voi sfarsi eu?

Animalul se apropia din ce in ce mai mult de mine, eu stau cazuta la pamant si incerc sa ma indeparted ze el cat mai mult. Incerc, privirea lui ma urmarea atent, fiecare miscare, totul era urmarit atent, de catre el. Si s-a oprit. A scos un sunet infiorator, de invingator, gata castigase, eu eram premiul lui, am inchis ochii, asteptam ca in orce clipa sa simt colti lui reci si umezi pe pielea mea.

Am inceput sa ii simt respiratia calda in dreptul fetei mele, iar atunci totul s-a sfarsit.

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Jul 08, 2015 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

Oameni păzitoriUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum