Oameni păzitori

Adevarul III

Incerc sa nu ma gandesc cum am ajuns aici, incerc sa nu mai plang si sa nu mai sufar. Dar in mintea mea nu se deruleaza decat ultimele cuvinte pecare le-am auzit in imparatia mea.

''Imi pare rau''

Sam, mi-a soptit aceste cuvinte la ureche in timp ce m-a impins din cer.

Sufletul meu e ranit si inima zdrobita in mi de bucati.

Povestea mea a inceput asa.

Cei mai puternici ingeri sunt Serafini, noi va conducem, noi conducem lumea, toti spun ceva de un anumit Dumnezeu, dar nu este asa, nu exista suntem noi care va ghidam fiecare miscare fi fiecate actiune. Parinti mei sunt conducatori acestui imperi al serafinilor, sau ma rog erau. Toti spun ca ingeri sunt buni, nu e adevarat, ingeri sunt cele mai avare fiinte, lupta pentru putere, lupta pentru a supravietui. Ingeri sunt buni, pana invidia incepe sa ii macine pe interior, sa ajunga sa îi supuna si apoi sa îi controleze. Si asa s-a intamplat. Am fost doborati de cine ne asteptam mai putin, matusa Agata. Aceasta m-a supus pe mine, si din cauza mea au cedat toti, parinti mei, supusi mei.

Sam, fiinta de care m-am indragostit nebuneste, m-a tradat, s-a lasat subjugat de putere. Si m-a distrus, m-a ingenuncheat si m-a aruncat. Am fost inchisa de catre el, si parinti mei au cedat locul lor matusi mele. M-a simt vinovatapentru asta, am fost slaba si oarba. Trebuia sa sufara fara sa sufere si alti.

-Bri, trebuie sa mergem.

-Sam, ia mana de pe mine.

-Hai nu fa figuri de astea cu mine ca iesa urat.

-Vei plati pentru asta, jur, vei suferi pentru tot.

-Bla bla bla, discurs infricosator. Ai terminat?

-Nu. Voi termina cand vei fi si tu terminat.

-Nu vei avea cum, noi nu murim, si tu nu vei avea cum sa te intorci de pe pamant.

-Si daca ma voi intoarce? Va trebui sa mi te inchini sa implori iertare si tot nu o vei primi. In genunchi vei sta in fata mea si nu vei avea cum sa scapi de mania mea. Ma voi intoarce.

-Da, sigur, ai vrea tu.

Drumul spre groapa abisala, cea care duce spre pamant a fost un infern, m-am simtit umilita, supusi mei ma huiduiau si ma scuipau, cei pe care eu i-am hranit si i-am binecuvantat acum ma scuipa.

O sinura fata, sta si in ultimu rang plnge si o aud cum striga la popor sa inceteze. Lacrimile ei uda pamantu si din durerea ei ifloresc trandafiri.

-Opriti, strig eu din toata puterea. Se pare ca inca mai sunt ascultata de catre soldati.

-Mergeti inainte, striga Sam la ei.

-Porunca maestate Briana.

Ma intorc triunfatoare catre Sam si îi arunc o privire induiosatoare, de mila, de compasiune.

-Tu esti singura care a ramas cu mine, si esti singura care ma v-a sluji pana la capat, lacrimile tale vor fi binecuvantate, si tu nu vei mai simti nici un fel de durere, vei sta la dreapta mea la intoarcere si vei conduce cu mine poporul meu.

Fara sta si ma priveste, isi acopera fata cu palmele, se pune in genunchi, si striga.

-Nu sunt vrednica de onoarea aceasta, eu voi pieri inaintea tuturor, durerea ma v-a distruge si asteptarea ma v-a coplesi.

-Vei putea trece prin astea si te vei gandi la imparatia noastra.

-Maestate Briana, slavita sa fi si sa te intorci la poporul tau.

-Asteapta si asa se va intampla.

-Luatio si pe fara asta, ordona Sam.

-Nu, nu avem voie sa atingem supusi, raspunde unul din soldati.

-Ba cum aveti voie, luati-o.

-Nu.

-Va ordon sa inaintam, spun eu.

-Da maestate.

In fata abisului vad numai trei persoane, Sam, Agata, si un soldat.

-Bri, nu fi suparat, aceasta e puterea, cei mai buni castiga.

-Agata, nu cei mai buni castiga, ci cei care trisaza. Tu nu esti buna, tu esti o lasa, stiai ca nu vei castiga un razboi si ai ales partea ce-a mai simpla. M-ai distrus si pe mine si pe parinti mei, vei plati pentru asta.

-Of Bri, cand ai sa te maturizezi si tu odata? Nimeni nu s-a intors de pe pamant.

-Agata, si nici o familie regala nu a mai fost aruncata pe pamant. Poporul te va pedepsi.

-Poporul e de partea mea!!!, striga la mine, si rasuna ecoul abisului.

-Poporul se teme de tine, nu te placem nu te vor, daca te voiau ajungeai tu din prima la conducere, nu tata.

-Taci, nu vreau sa mai aud nimic. Sam, termina treaba asta.

-Dar, doamna, e treaba soldatului.

-Acum e treaba ta, sa vrei si tu sa mergi cu ea?

-Nu doamna, am inteles.

-Veti plati pentru asta, nu veti mai trai mult.

-Gata Bri, asta a fost, ista este sfarsitul tau.

Se apropie de mine, pe marginea abisului, ma saruta pe obraz, ma strange in brate si imi sopteste :

-Imi pare rau Bri, imi pare rau, sper sa ma ierti odata.

Si atunci ma impinge in abis.