Oameni păzitori

Dimitrie IV

Asa a inceput totul. Cu o mare tradare.

Mergeam prin jurul cadavrelor vi, si îi priveam pe toti ingeri aceea, cum agonizau.

Incecam sa scap din acel loc. Incercam sa plec, incercam sa trec peste tot ce ar trebui sa fie continuarea vieti mele.

Si am auzit niste pasi, ma intorc si nu pot vedea pe nimeni.

-Cine e acolo? nu aud nici un raspuns, privesc din nou in jurul meu si la un moment dat vad un baiat cu ochii negri care se apropie amenintator de mine.

-Cine esti? Oprestete acolo. Nu te apropia. Oprestete.

Ajunge in dreptul meu, ma imobilizeaza si ma leaga cu ceva. In incercarea mea de a ma elibera, lanturile din jurul meu se strang mai tare. Imi frage toate oasele din corp.

-Oprestete, nu te mai zbate, lanturile te vor ucide.

-Si ce, tot acolo e, tot asta va fi soarta mea.

-Taci si mergi, nu a zis nimeni ca te voi ucide.

Am trecut de teritoriul ingerilor pierduti, si ajunsi pe o pajiste minunata, unde la o mare distanta se zareste o casa.

-Vezi casa aceea, acolo trebuie sa ajungem. Deci nu te mai zbate pana acolo.

-Dami drumul, nu vreau sa merg nicaieri cu tine.

-Ba vrei, crede-ma.

-Cine esti, macar atata spunemi, te rog.

-Liniste! striga la mine, si se lasa linistea peste noi.

Oare o fi un alt inger salvat? Atunci nu sunt singura, si exista posibilitare sa ma intorc in cer. Asta e singurul lucru care ma intereseaza.

Acum mi-am golit mintea si ma indrept spre acea cabana in liniste nu mai intreb nimic, nu ii mai spun nimic, totul trebuie sa fie bine.

Ajunsi la cabana la intrarea il privesc pe baiatul care m-a insotit.

-Intra, ce mai astepti.

-Ok.

Intrand in cabana, exact dupa primul pas pe care l-am facut in interiorul ei, lanturile care ma inconjura m-au eliberat si baiatul de langa mine a inchis usa zgomotos.

-Haide dupa mine.

-Unde?

- Tu vino si nu mai pune atatea intrebari.

- Bine.

Urcam scarile si imediat pe dreapta intram intr-o camera.

-Asazate pe pat, si desfati bluza, si stai cu spatele la mine.

-Nu, in nici un caz.

-Tu fa cum iti spun eu.

Aveam radile de la aripi, nu le putea vedea, nu avea cum sa le vada.

-Ma auzi, fa ce iti spun acuma, ma intorc in doua minute, cand ajung sa faci cum spun eu.

Ma temeam de el si din cauza panici am facut ce mi-a spus. Cand a ajuns in camera stateam cu spatele la el si cu bluza data jos.

-Asa, vezi ca poti fi ascultatoare.

-Da.

-O sa simti o mica durere, apoi spatele tau v-a incepe sa se incalzeasca, dar v-a trece miediat.

-Ce imi faci?

-Iti tratez ranile, altfel se vor infecta.

-Multumesc.

Am simtit o durere inimaginabila, am inceput sa tip de durere.

-Gata, linistestete, totul a trecut.

Ma strange in brate si simt cum durerea se calmeaza si incepe sa se incalzeasca tot spatele meu.

Ma bandajeaza, si dupa ce termina se uita la mine.

-Intoarcete.

Ma intorc la el si  ma saruta pe frunte. Durerea si caldura se opresc, si totul e din ce in ce mai bine.