Oameni păzitori

Despartirea. V

Se zice ca timpul rezolva totul. Dar nu este asa. Timpul pune doar un bandaj amarat peste toate rănile sufletului. Dar fiecare bandaj trebuie schimbat la un moment dat. Și când îl dai jos rana se redeschis și te doare din nou. Damian este ca și un bandaj pentru mine. El încearcă sa îmi aline durerile și sa îmi îndulcească sufletul. Dar rănile mele sunt mult prea adânci pentru a putea fi vindecate.
Ii sunt recunoscătoare pentru multe, mi-a fost alături când durerea încerca să mă doboare. Mi-a îngrijit rănile trupului și a încercat sa le îngrijească și pe cele ale sufletului. Da eu am pus un zid intre noi.
Im este teama sa nu fiu din nou tratata și sa sufăr.
O data m-am îndrăgostit și atunci am pierdut totul. Și acum a tem de cel mai firesc sentiment al tuturor ființelor, dragostea.
-Briana, pot intra?
-Desigur.
-Britanic, vreau sa vorbesc ceva cu tine.
-Da, spune te ascult.
-Cred ca ar fi momentul sa ne mutam de aici. Trebuie sa mergem în oraș. Lumea v-a începe sa pună întrebări despre mine. Ma vor da dispărut.
-Dar nu, eu vreau sa rămân aici. Vreau sa fiu singura am nevoie de liniște.
-Tu poți rămâne, dar eu v-a trebui sa plec.
-Nu poți pleca, nu ma poți lasă singura. Nu ma voi putea descurca singura.
-Ba da. Voi mai trece pe aici. Voi mai veni la tine. Dar trebuie sa plec eu. Haide vino cu mine.
-Nu pot. Îmi e greu.
-Eu voi pleca chear azi. Dacă vrei sa vi sa ii spui. Te voi lua cu mine.
-Nu ma voi răzgândi. Decizia a fost luata deja.
-Îmi pare rău. Ne voi revedea curând atunci.
Și asa am fost părăsită și de ultimul meu sprijin. Începeam sa ma atașez de el. Deși nu am vrut. Orice despărțire este dureroasa. Și chiar dacă el spune e ca se va întoarce eu știu ca nu îl voi mai vedea vreodată.

****Hei cred ca ar fi cazul sa vorbesc și eu direct cu voi. Pentru început sper ca va place cartea. Este prima mea carte postat pe wattpad și na nu ma prea descurc. Dar a-și vrea și eu o părere de la voi. Sa ii spuneți ce credeți despre carte și despre modul meu de a scrie. Pupici ***