📚Disponibilă în format fizic pe cathyamp.ro
📱Sau e-book pe Google Play Books
Rebecca Godwill nu ar fi trebuit vreodată să își bage nasul în treburile băieților mai mari.
31 Octombrie, Halloween, ziua în care inocenta, dar curioasa Becca împlinește...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
În urmă cu 10 ani:
¶ Am cunoscut gustul dezamăgirii când eram doar un copil. ¶
— Ok, ok, rămâi nemișcat! îl îndemn și palmele încep sa-mi transpire.
Nu este un lucru prea dificil pentru Sami să stea locului. E un baiat destul de liniștit, când nu aleargă mai repede decât toți din gașcă, sau nu se cățără în vreun copac din cauza vreunei bufnițe curioase. Nu e de parcă avea șanse să prindă una vreodată, dar el tot încerca. Împreună cu frații lui, puseseră un pariu idiot, iar el avea să aducă două pene din coadă de bufniță, așa că el se hotărâse să aducă toată bufnița.
— Ce faci, Becca? Samael zâmbește, iar urechile îmi iau foc.
Privește în jur și se oprește pe a doua piatră din pestera druizilor, locul în care ne adăpostisem de ploaie.
— Te desenez, îl fixez cu creionul și încerc să-mi iau un reper.
— Dar tu desenezi oribil! băiatul adaugă amuzat, iar când își dezvaluie un canin puțin stramb de sub buzele bine conturate, mă blochez și simt că nu pot să îmi iau ochii de pe gura lui.
Am mai spus că-mi place zâmbetul lui? E atât de rar, el nu zâmbește prea des, dar tocmai pentru că e rar, e atât de frumos.
Dar că desenez oribil am menționat? Samael știa bine asta, din ultimul an de grădiniță când eu abia intrasem în sistem iar el urma să treacă la generală. Avusesem un cerc al prieteniei cu toată grupele, și Samael făcuse echipă cu mine. Tot el mă învățase că în cărțile de colorat, se colorează partea din interiorul conturului, nu partea exterioară.
Astfel zis, Samael este mai mare decât mine cu 3 ani, și destul de înalt pentru un puști de 13 ani. Părul lui e atât de negru, și ușor ondulat, iar ochii lui par un ocean pe timp de noapte. Rece, înșelător, și atââât de întunecat încât nu-ți dai seama unde începe cerul și se termină apa. Ăsta e și motivul pentru care niciodată nu am putut să-l privesc în ochi. De fiecare dată am simțit că mă scufund în întunecimea lor, și mă speria asta. Îi priveam în schimb pomeții plați, sau fruntea lată, ori buzele bine conturate și pline. Chipul lui de altfel este destul de masculin pentru un puști la pubertate. Crește atât de repede, iar eu simt că rămân în urmă. Bărbia începuse să i se ascută, iar mâinile să îi devină grosolane.
— Vreau să-l salvez pe Samael pe care-l știu, offez și mă străduiesc să-l desenez cât de bine pot.
— Ce vrei să spui? băiatul clipește mărunt și îi simt ochii întunecați cum mă fixează.
— Te schimbi, devi altfel, și mi-e teamă că am să te uit, pe tine, cel din totdeauna, îl privesc, dar când ochii ni se întâlnesc, tresar și privesc afară pe fereastra făcută din piatră, pe pervazul căruia eram urcată.
