📚Disponibilă în format fizic pe cathyamp.ro
📱Sau e-book pe Google Play Books
Rebecca Godwill nu ar fi trebuit vreodată să își bage nasul în treburile băieților mai mari.
31 Octombrie, Halloween, ziua în care inocenta, dar curioasa Becca împlinește...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
3
PREZENT
REBECCA
Durerea îmi fulgeră prin corp precum o tensiune de câteva sute de wați. Mă doare, curge în valuri și nu se mai oprește.
Agitația din jur începe să se domolească, sau e țiuitul din timpanele mele care devine din ce în ce mai puternic și mă surzește?
Când o văd pe mama inconștientă, întinsă pe asfalt, ceva înăuntrul meu se frânge. Trag aer adânc în piept, simțindu-l insuficient, și realizez în ce stadiu mă aflu și ceea ce tocmai am pierdut.
Într-o zi, întunericul dinăuntrul tău o să umbrească și ultimul strop de lumină rămas. Atunci, Rebecca, n-o să mai existe o cale de mântuire pentru tine, pentru că ești vicioasă, și viciile nu se vindecă niciodată. Poți doar să le lași să te consume, ceea ce se va și întâmpla într-un final, când ultima fărâmă de bunătate se va risipi din inima ta.
Mama este ultima fărâmă de bunătate din inima mea.
A venit acel moment. Îl simt, îl recunosc, este ultimul meu strop de bunătate care tocmai s-a risipit, și în acest moment, văd negru în fața ochilor.
O iau razna.
Clachez, și nu mă mai gândesc la consecințele acțiunilor mele viitoare, care nu vor fi tocmai raționale, ci izbucnite din clocotul de furie care-mi curge prin vine.
Nu trebuia să facă asta, dar acum e prea târziu. Nu pentru mine, pentru ei.
Nimeni nu mai poate să dea înapoi.
Poate... e prea târziu și pentru mine.
Mă ridic și apuc de bâta din fața mea. Fără să mai ezit, mă reped în spatele bărbaților mascați care intenționau să iasă din parcare, de parcă puteau să scape basma curată după ceea ce tocmai făcuseră, și îmi iau elan din săritură, lovindu-l pe cel cu pantalonii de camuflaj în cap atât de tare, ca pot să îi aud țeasta cum pârâie la contactul cu bâta de baseball.
Urletul lui inundă parcarea subterană, și înainte ca ceilalți să se dezmeticească, sau ca tipul cu mască de albă să se prăbușească la pământ, îl lovesc cu piciorul pe celalalt, cu geaca din fâș roșie, putând să-i aud genunchiul sfărmându-se sub talpa adidasului meu.
— Aghhh, individul urlă și sunt lovită în față de un pumn care îmi face obrazul să-mi ia foc, izbindu-mă de una dintre mașinile parcate.
Unii ar zice că e imposibil, că un pumn bărbătesc ar fi KO pentru o fată, dar ei nu-l cunosc pe Sensei, omul care mi-a schimbat stilul de viață, și pentru care acum, reușesc să încasez astăzi un pumn zdravăn, fără să leșin.
