La ce te vei gândi
Când vei avea
Ultima clipa
A vieți
Și a destinului
Nu sunt vinovat
Că am fost târât
Într-o mizerie
A destinului
Și eu am vrut să trăiesc
Și să pot să îți spun că te iubesc
Așa cum nici un om
De pe planeta
O poate spune altui om
Ființa mea iubita
Departe as fi
Și tot la gândul mă perturba
Mă aflu în război
Și mă blestem
Că nu ți-am spus cît te iubesc
In loc sa vad flăcări
Ar trebui ....
Ar trebui sa văd parul tau
Și chipul tau senin
Deși eu eram necunoscut
Și eu necunoscut
Pentru tine
Eu te iubeam
În tăcere
Nențelesurile nu mai au rost
Când inima se rupe
Un pod ne va uni
Pavele vor fi gândul
In mine tresare la fiecare bombă
Și știu că ziua
No voi apuca
Să îți văd chipul
As vrea să ți-l mângâi
Și să te-n brațișez
As vrea sa mor
Cu poza ta in buzunar
Dar din prea rușinea mea
N-am vrut
Sa te forțez
Să mă iubești
Sau să capăt acel obiect
Atât de mult râvnit
Trăiești cu gândul regretului
Te iubesc
Suflet blând
Tu m-ai iubiti ....?
Sper sa fiu cu tine
Când mă voi întoarce
Ce va mă fi și va mai fi
Nimeni nu va ști
Roagă te pentru mine
Sa viu viu acasă
Și nu regret că mai crescut
Și te-am sfidat
Mergând aici
Dar așa este
Nu va mai știi iubirea ta cum sa acopere rana
Voi veni acasă
Nu știu cum
Am plecat
Sa servesc ceva
Un fel de credinta
CITEȘTI
apus invita luna
Poetrycerșesc admirația ta deși o noapte o voi avea dar tu ramai tăcută nepăsătoare la durerea mea O poezie nu se scrie La întîmplare E ca și cum Ai bea un vin vechi Mai de geaba Realitatea e dură Și te-n jungiie Ca un porc
