apus invita luna

eris

Nimeni nimeni
Nu a știut ce a fost
Să dormii
Într-o visare
A unor coșmaruri
Ce le trăiești zii de zii

Și nimeni nimeni nu
A rostuit cuvinte de uitare
Toate sufletele se duc
Într-un loc unde cenușa
A fost preschimbată
In petale de florii

Nimeni și nimeni nu cunoaște un loc
In care e mai frumos
Decât edenul

Toți îngeri din cer vor cădea
Pe pământ
Doar noi să-i
Observăm...
Să-i îmbrățișăm...
Aripile lor pe umeri
Le vom puta
Vor fi grele ude
Și nu vom putea zbura

Loc furoms cum n-a mai fost
E o gradina de caiși
Caiși japonezii

Adesea  cântă un fluierar
O fecioară
Cu chipul alb, buze roșii
Parul e negru de tăciune
Atît de drept și de lucios
Chipul lung pierdut
Veșmântul alb că de fantoma

Răsună pădurile
Sub nota iei
Codrul plânge
Cântecul de jale
Adesea mulți tinerii
Ofera prada morții
Oferă trupurile
Uitării și al zbuciumului

Cădeau în vraja iei
Sfârșeau în prăpastii
Zdrobinduse de stâncii

Nimeni nu cunoaște un loc
Mai frumos ca edenul
Și miia ulcioarelor duse la apa
Vor sparge ulciorul

Sacrificii pentru ea
I-au adus viață dar nu fericire
Frumusețe dar nu liniște

Crede și caută
Că rencarnarea
Îi va aduce înapoi
Ceva ce a pierdut
Jumătății și ce pierdut
Fiecare viața pierdută
E o durere pentru ea
Omoară degeaba
Și nu găsește nimic

"Treac decenii și nu apare
Ne-am promis
Că ne vom revedea
Și unde revedere
Se zdrobește inima in mine
Sa știu că închisoare
Tipul ferecat îl am

Așteptarea...
Eu. Cuțit care îl bagii treptat în tine
Aici a zis sal aștept
Lângă copacul lui iubit
Petale plâng din el
Luna îi tine companie

Noaptea asta
Luna e mai roșie
E timpul sa vina
Simt că o să vina
Și ceacra o simte
Mă arde carnea pe mine

Și nu știu dacă e rencarnarea perfectă
Că sa cer încă o sută de vieți
Pentru ea...
Simt că aș loa-o orazna
Daca și ultima
Și ultima...
Clipă a vieții mele
Ar fi risipită in van,,
Ce-ar mai fii sa iau
Acest carusel
Al sorții de la capăt

Că sa știu aceiași repetiție
Aceleași fapte
Aceleași gândirii
Spune o tu mare Buddha
Ce clipa a sorții am pierdut
Și dami-o sa o repar
Din nou

Un mic strop de apa
Ii curge din ochii
Poarta atâta....
Durere in el
Că și veninul sufletului
Nu l-ar mai reține

,, Ce ar fi mai greu să știi
Că așteptarea ...
Ți-a fost zadarnică
Și suferința
Și chipului tau
Au creat șanțuri
Adânci canioane

Praful pustiului
Și al Paradisului
A stîrnit mocirla
Grotei nepătrunse
Iartama că
Te-am făcut
Sa aștepți

Și iartă mă
Că n-am știut
Cum sa repar
Această greșeală

Dar să știi
Că valea pustiilor
Și a pustiților
Nu au cerut victime
Nu au cerut degeaba

Stii cum ..
Se va termina,,

Fata încuviință din cap
Și far de răspuns
Fata se prăbuși în el
Inbratișîndulsi plângând

,,Oare de ce
Ar fi fost soarta
Sa ne desparte
Sa ne așteptăm
In mii de decenii
Spune...

De ce a trebuit
Sa alegi
Sa te blestemii
Pentru o fericire
Care nu ai așteptat-o

Mai aveai un strop de răbdare
Ai grăbit lucrurile
Nu ți-am spus
Că în rolul de preoteasă...
Rolul meu..
Să am grijă de templu
Și nu mie permis să mă îndrăgostesc

Găseam o cale sa fiu cu tine
Dar sângele tău de luptător
Sa rezumat să îl omoare
Pe călugărul yoghin

Atâta putere a avut
In cât te-a blestemat
Sa ne doară trupurile
Și să murim
Repetat ...
De o sută și o sută
De mii de orii

" Ce trebuie
Sa oferi un munte
De cadavre
Că să trăiești mult

O muie de vieții ai
Sacrificat
Și ultima picătură
A zorilor sufletești

Chipul ie puțin
Timpul ie puțin
Te lasă puterile
Ne lasă puterile

Nu mai suport
O rencarnare
Decât să mă mai
Nasc iar om
Prefer in animal
Alături de tine

Sa fin doi iepurii
Cu trupuri firave
Dar inimi marii
Și iutiiiii
Necazu sa na-jungă

'" Tu vrei un animal
Sa fii""
Fata râse ușor
"" Aș și un animal sa fiu..!!!
Dar nu-i mai bine
Că noi aici sa stam
Sa fim uniți unul de altul
Tu sa fii acest cais
Și eu muschița ta de iarbă

Răsăritul stă să apară
Mai sunt câteva ceasuri
Până până când
Ceasurile vor sfarmă
Trupurile lor

Stau pe buza stânci...
Îmbrățișați ...
Unu-l ... În altul
Uitanduse unul la altul...

Asta-i ultima noastră
Viață că om
Sper sa nu mai trecem
Prin foc și gheață

Te iubesc mult
Floare mea iubită
Sper sa ne vedem dincolo

Se prăbușesc
Oasele lor
Trosnesc că un bolovan
De fundul marii

Dar nu a fost
Durere mai plăcută
Decât știind
Că o să te revezi
Cu sufletul tau pereche