Mortal Kombat

Ea 2

Capul îmi pulsa cu putere și simțeam un gust de ceară în gură.
-Sunt Kitana, apropo.
Kitana se îndepărtă cu pași apăsați. Ce naiba?! Ea e ea. Ea e cea care ma vrea moarta în acest moment?
-Mileena!!!!! Ajută-ma te rog!
Dintr-o data simt pe pielea fina a mâini mele lama ascuțită a unei săbii. Lichidul roșu și cald se scurge până cade pe pământul rece. Din spatele meu apare un bărbat care nu arată tocmai prietenos... Era musculos, sau nu știu daca era vina armurii. Pălăria lui era, ei bine, nu tocmai înfricoșătoare. Dar ochii, îh, niște ochi ca al lui Scorpion sau cei ai lui Sindel, fără pupile.
-Taci. Daca nu vrei sa ai mai multe probleme cu Kitana.
-Da...spun eu timida.
-Și, tu ești mâna dreapta a Mileenei?
-Nu sunt nicio mână. Sunt Chris.
-Bine, Chris, esti folosita.
-Ba nu, Mileena e prietena mea.
-Nu de Mileena esti folosita.
-Ci de mine. se aude o voce feminină foarte cunoscuta.
-Sindel?! Ai venit să ma salvezi?
-Nu. Am venit să te omor.
-Ce?! Dar tu...t-tu, tu esti de parte....esti buna...Mileena...tu...ne-ai trădat?!
-O dragă. Acum ca știu toate slăbiciunile. Și dacă nu vrei ca draga ta Mileena sa pățeasca ceva, vei veni cu noi, la cei buni.
-În niciun caz! Mileena e prietena mea. In niciu-
-Atunci vei muri si tu, și ea.
-D-da-d-dar...bi-bine...
-Aşa te vreau. Dezlegati-o dar aveți grija sa nu fuga.
Sub- Zero si inca cineva , in acest moment nu mă interesa cine, m-au dezlegat. M-au târât  până într-un templu asemănător cu cel al nostru, dar mult mai mare si mai spațios inauntru.
-Wow...!
-Frumos, huh? Mă întreabă Sindel increzuta.
Am decis să nu raspund, continuând sa merg pe culoarul nesfârșit. În spatele meu inca se afla ciudatul cu palarie de ratat si in dreapta mea Sindel. Sub-Zero dispărând din peisaj cu totul. Am ajuns in fata unei uși din lemn imensă, Sindel scoțând o cheie minuscula pe care o baga în broască.
-Si...? am intrebat-o eu, nestiind ce se intampla pe aici. Unde mă duceti?
-La Kitana. Să decida daca ești destul de buna ca să fii in echipa noastra. Daca ești destul de puternica, destul de curajoasă. Destul de rezistenta.
-Sti ca ar putea sa ma doara in cur de probele tale și sa ma intorc? ea incepu sa rada isteric si la fel si retardatul cu palarie de handicapat.
-O! Am uitat o parte. Nu treci testele, mori.
-Ce?!
-Se zice "poftim"!
-Ha ha! Adica ori vin de partea voastra ori mor? !
Sindel doar ma ocoli, deschizand usa. Dincolo de usa parca era un univers paralel. Nu era totul la fel de spatios, "luxos". Era o camera medie, normala, prafuita, mai avea putin si se prabusea.
-Ce...? am spus eu dar mi-am inghitit cuvintele cand am vazut-i pe Kitana stand in mijlocul camerei. Acum aveam sansa sa o privesc mai de aproape fara sa fiu legata in lanturi....oarecum...
Era frumoasa. Era foarte frumoasa. Parul sau lung, negru si lucios era prins intr-o clama, lasandu-i parul sa alunece pe spate. Era imbracata intr-un costum albastru format din doua piese, un sutien si niste chiloti care aveau o trena....okay? Suntem la plaja si eu nu stiu? Nu inteleg. Deobicei, in războaie folosesti armuri, doar barbatii, din cate am vazut, purtau armuri, si fetele? Zici ca au iesit sa se bronzeze!
-Deci...? am intrebat eu inca înspăimântata de evantaiele ei.
-Deci...bine ai venit! spuse ea ciudat de calduroasa.
-Mersi...?
Kitana doar rase. Imi intoarse spatele, pasind in intuneric, becul slab luminand doar mijlocul camerei. Retardatul fara ochi ma apuca de brat si ma târâ dupa Kitana, cu Sindel in spatele nostru. Intrand in intuneric, am inchis ochi, parca trecand printr-un portal. 
Am deschis ochii cand am auzit o usa trantindu-se. Am fostasezata pe un scaun de habar n-am cine, deoarece era intuneric. Am fost legata la ochi din nu stiu ce motiv, pentru ca oricum era intuneric. Am auzit usa trantindu-se din nou. Si.....Liniste. Nu am mai simtit nimic. Nimic. Parca pluteam. Imi era frică. Pana acum am sperat ca Mileena va veni, ma va salva si vom castiga războiul si vom duce o viata normala, oarecum, si o sa fim cele mai bune prietene si o sa am un iubit si ...
Sirul gandurilor mi-a fost intrerupt de un miros ciudat. Un miros barbatesc.
-Mai e cineva aici?
Dar nu am primit niciun răspuns. Am auzit pasi care se apropiau de scaunul pe care stateam. Am simtit o respitatie pe ceafa care mi-a transmis fiori pe sira spinarii. Un geamat infundat se auzi si eu am tresărit. Poate era vreun pedofil, ce naiba?! O mana mare si musculoasa se aseza pe coapsa mea, si as fi vrut  sa imi retrag piciorul dar eram legata. Mana lui inainta pe piciorul meu eu icnind.
-Daca mai urci macar un milimetru, o sa ramai fara mana aia.
-S-a facut, iepuras.
Am inghetat total la apelativul mult pre cunoscut pentru mine.
-Jack?!