Mortal Kombat

Ori accepti, ori plec

Am ridicat privirea ingrozita spre un asa zis barbat. Avea niste colti imensi, asemanatori cu ai Mileenei. Parca infipte in mainite sale feroce erau niște sabii ascutite. Isi retrase sabiile si isi intoarce capul chel spre mine.

-Baraka, te-am salvat, cu placere, bla, bla, ne salutam dupa, acum ridica-te!! Tipa ultimele cuvinte.

M-am riducat iute, ajutata de bratul lui puternic.

-Multumesc. Acum?

-Incearca sa ajungi la Kiatana sau Jade. Spuse repede iar dupa disparu prin multime.

M-am uitat confuz la el cum disparea prin multime. Habar n-am cine e Jade. Nu am mai auzit in viata mea de ea. Poate o fi o alta sora misterioasa a Kiatnei?

Am continuat sa ma imping, din cand in cand fluturand sabia pentru a ma apara.

Parca timpul incetinea, simtind aerul devenind solid parca nemaiputand sa ma misc. Loviturile se simteau ca loviturile aripilor unui fluture gigant. Am inchis ochii, amintindu-mi de giata mea mizera de alta data si acum? Desi acum sunt plina de sange si mizerie, ma simt mai curata si libera ca niciodata. Am deschis ochii din cauza strigatelor Mileenei.

Am privit prin jur, nu mai era nimeni.

-Unde sunt toti?

-Sau retras. Avem cateva cadavre de strans dar nu-i bai. Acum ridica-te de acolo si hai inauntru.

Am ridicat ochii observand ca era tinuta de Scorpion. M-am uitat la piciorul ei, care era retezat.

Am intrat inauntru, speriindu-ma de siluetele a 4 personaje noi.

-Ei....voi cine sunteti.

-Eu sunt Sheeva.

Femeia cu patru brate isi ridica mana, mainile de fapt, toate cele patru maini sincroizandu-se perfect de infricosator. Dintre toate persoanele pe care le intalnise pe aceasta lume paralela, ea avea cel mai mic costum, lasand la iveala pre mult.

-Si ei sunt Baraka, Sektor si Kabal.

Toti trei ii facusera cu mana. Sektor parca era un robot ciudat. Baraka era tipul pe care il vazuse pe campul de lupta si Kabal era ...ciudat.

-Credeam ca ai zis ca mai suntem doar noi din partea railor.

-Se pare ca mai sunt.

-Kitana ne.a capturat, imbracand niste cadavre ca noi, astfel Mileena a crezut ca am murit. Si crede-ma mai sunt cativa care nu au reusit sa scape.

Deschise gura Baraka, vorbind asa de normal avand in vedere dintii imensi.

-Acum este momentul perfect sa accepti propunere Sonyei.

-Ti-am zis nu! Ne poate trada! Ne poate omori! Poate a trimis-o Kitana.

-Mileena, avem nevoie de oameni!

-Ce sti tu?! Oricum tu nu facu doi bani in echipa asta.

Cuvintele acestea, chiar daca au fost spuse de catre nervii ei, m.au durut. Toti se uitau la noi ca la spectacol asteptand urmatoarea miscare.

-A, da?! Ca tu esti o super conducatoare. Si sa nu mai spun ca arati ca o curva de pe centura cu costumul ala.

-Cum indranesti?! Costumul a fost facut de stramosii mei. Mama mea a purtat costumul. Bunica. Stra bunica. Vrei sa mai continui?

-Deci toate au fost curve?!

Mileena mai ca sarea la gatul meu, noroc ca avea piciorul ala, ca astfel eram moarta.

-Accepta sau ma pierzi.

Expresia Mileenei se schimba radical. Din furie, in confuzie.

-Cum adica?

Am zabovit putin, dar am hotarat ca asta trebuie sa fac.

-Ori accepti sa vina Sonya in echipa, ori ma duc de partea binelui.