Pleoapele mi se deschideau greu si imi simteam corpul amortit. Am reusit intr-un final sa imi deschid ochii si am analizat rapid unde eram. In camera lui Mariano, avand o lumina obscura. Pe cele 2 fotolii din camera sa stateau Jax si Alec, iar pe Mariano l-am simtit langa mine. Cand au observat ca m-am trezit, au sarit ca arsi de la locurile lor.
- Apa. e tot ce reusesc sa spun, cu gatul uscat. Nu au durat 3 secunde pana am simtit mana lui Mariano cum ma ridica usor de spate si cum paharul imi atinge buzele.Am baut aproape un pahar intreg.
-Cum te simti? intreaba Jax care era acum pe marginea patului si imi masa usor piciorul.
-Ca si cum m-a lovit trenul. raspund sincera si incerc sa ma ridic usor, sprijinindu-ma de tablia patului.
-Te simti ametita? intreaba si continua sa imi maseze piciorul.
-Nu, chiar deloc. raspund si se uita usor surprins la mine. Trebuia sa fiu?
- Tommy ti-a dat un calmant destul de puternic, majoritatea au ameteli. raspunde si imi zambeste.
-Aparent nu destul de puternic pentru a ma ameti si pe mine. raspund razand usor facandu-l sa zambeasca.
-Vrei sa iti aduc ceva printesa? ma intreaba Mariano si ma trage usor in bratele sale.
-Mi-e doar frig. spun si ma cuibaresc in bratele lui. Trage patura peste mine si ma infofoleste ca pe un copil mic.
- Ti-e foame? intreaba de data asta Alec si brusc o pofta de ceva dulce isi face simtita prezenta in corpul meu.
- As manca ceva dulce. spun ca un copil mic, dar el doar aproba cu o miscare usoara a capului si iese din camera.
- Ne-ai speriat. ma informeaza Jax si se pune in pozitie turceasca la picioarele mele. Era o imagine diferita a lui, una in care nu mi-l imaginam vreodata.
-Eu m-am speriat foarte tare. mărturisesc sinceră si imi sprijin corpul mai bine de Mariano. Cine a făcut-o? continui sa întreb
- Asta încercam sa aflam. îmi raspunde si îl simt încordat lângă mine. Îmi înfig degetele in brațul sau si ma așez mai bine.
- Cu Sin ati vorbit? intreb si imi ingrop fata in bratul sau, cautand sa ma incalzesc mai tare.
- Vrei sa dau caldura mai tare? intreaba si aprob din cap. Si da, am vorbit cu Sin. continua in timp ce apasa cateva butoane pe panoul de langa usa sa.
- Si? continui la fel de curioasa.
- Si baietii mei s-au activat si incearca sa gaseasca ceva ce ne-ar putea ajuta. imi spune Jax si imi ridic privirea spre el, zambind.
- Tata stie? intreb cu speranta ca nu a aflat.
- Da. ii aud pe amandoi la unison si eu oftez zgomotos.
- E aici? intreb cu speranta.
- Nu. imi raspunde Jax si oftez usurata.
- Dar Carter este. spune si imi dau ochii peste cap.
-Primul lucru pe care il va spune e acela ca trebuie sa am un pistol la mine.
- Chiar trebuie. imi raspunde Mariano.
- Dar nu vreau. raspund ferma.
-Nu cred ca mai e dupa cum vrem noi acum Kate. Te rog, nu te impotrivi. O sa iti gasesc ceva micut. imi spune si ma saruta pe frunte, readucandu-ma la tacere.
Incerc sa zic ceva, asteptand sa se intoarca Alec cu ceva dulce, dar sunt intrerupta de usa de la camera care este trantita de perete. Stephen statea in pragul usii aratand ca un leu in cusca. Dar nu ma mai impresiona. Nu cand aveam toate acele poze cu el si blonda, pe retina, si cum imi imaginam ca se simte acum Aaron, din cauza lui. Mariano a sarit ca ars de langa mine in momentul in care Stephen a facut un pas, uitandu-se la mine. In urma lui Stephen venise Alec care arata extrem de furios. Ochii sai se intunecasera si ma cauta cu privirea. Mi-a soptit pe muteste daca sunt bine si am aprobat usor din cap. Mana lui Mariano l-a blocat pe Stephen, facandu-l sa se infurie mai tare.
CITEȘTI
Iubindu-le imperfecțiunile.
Aktuelle LiteraturEa : "Doamna ce nu știe a aștepta " Katherine Rose Knight este luată prin surprindere la o luna după începerea anului școlar , când fostul ei șef, omul pe care se poate baza , apare ca și director , împreuna cu o gasca de 5 băieți , care au sa ii d...