Iubindu-le imperfecțiunile.

Capitolul 32

Sambata

-O sa fie bine. imi sopteste Mariano in ureche si ma relaxez in bratele lui in timp ce baietii discuta si incerc sa pastrez firul epic.

Dupa inca doua ore in care baietii mi-au explicat lucruri si am mai baut 3 pahare de alcool, am hotarat sa plecam. Alec a fost singurul care nu a baut si tot el a fost cel care ne-a dus inapoi acasa. 

Ajunsi acasa, am facut amandoi cate un dus in propriile camere si cand am iesit din baia  mea, Mariano deja se afla in patul meu, la bustul gol. Am zambit cand l-am vazut si m-am asezat pe partea mea de pat, cuibarindu-ma la pieptul sau. Mi-am luat ursuletul de plus de la Will si m-am asezat mai bine. 

- Sa stii ca si mie imi place ursuletul asta. spune Mariano si se joaca cu una dintre urechile ursului.

-Am pierdut numaratoarea anilor de cand il am. spun si ma joc cu cealalta ureche. 

-Will l-a castigat la carnaval pentru tine. Ne jucam amandoi si el a castigat. Era asa bucuros ca poate sa vina acasa si sa iti aduca ceva dragut. Imi aduc aminte ca erai racita atunci si nu ai putut merge. Adevarul e ca si noi abia am iesit, dar tu dormeai si mama ta era cu tine. 

- Abia astept sa il gasim. marturisesc sincera si il privesc pe Mariano.

- O sa il gasim. O sa fie un drum lung, dar o vom face. spune si imi saruta fruntea. 

- Noapte buna iubitule. spun aproape adormita si ma asez mai bine si simt cum cad direct prada somnului.

-Noapte buna iubito. aud ca o soapta inainte sa adorm de tot.

Duminica 

Ziua noastra de duminica a inceput undeva in jurul orei 11, lenevind inca jumatate de ora in pat, facand planurile pentru Paris. 

Tata ne-a sunat pe la pranz zicand sa petrecem ziua in familie, iar cateva ore mai tarziu, eram toti in curtea copilariei mele si a lui Mariano. Alec, Marco, Carter,Jason chiar si Jax,  erau prezenti, facand gratarul impreuna cu tata si Mariano. Defapt, tata facea carnea iar ceilalti il acompaniau. Impreuna cu mama am facut cateva salate si am pregatit masa in curte, bucurandu-ne de o zi calduroasa si senina de octombrie. M-am relaxat in bratele mamei pe balansoar, privindu-ne barbatii. Stiam ca si ea il urmarea pe tata. Ii adoram dedicarea, implicarea si intelegerea fata de tata. Daca aveam vreun model de relatie, ei erau aceia. Nu doar pentru ca sunt parintii mei, pentru ca sunt exemplu viu ca iubirea nu apune, ea se mentine, cu bune si rele. Cu pericol si siguranta. 

- Si tu ii urmaresti? ma intreaba mama jucandu-se cu parul meu, ca atunci cand eram mica.

-Cum as putea sa nu o fac? o intreb zambind.

- De cate ori crezi ca l-a amenintat taica'tu pe Mariano pana acum? intreaba chicotind si ma trage mai strans in bratele sale.

- De suficiente ori ca sa inteleaga in ce se baga. spun razand si o simt pe mama tensionata dintr-o data. 

- Esti ok mami? intreb si o aud cum ofteaza.

- Iubita mea... incepe si ma strange iar la pieptul sau. Am incercat sa te tinem cat mai departe de lumea asta, dar stiam ca momentul asta o sa vina, cand o sa afli toate lucrurile si ca vei vrea sa te implici. Esti exact ca mine, spune si rade. Doar ca eu nu am crescut cu asta, m-am aruncat cu totul si m-am indragostit nebuneste de tatal tau. Mi-a promis ca nu mi se va intampla nimic, mie sau tie, si asa a fost. Chiar daca lucrurile nu sunt tocmai legale sau care sa ne convina, totul se pastreaza foarte curat. Fara conflicte sau sange varsat fara motiv. Stiu ca Mariano te iubeste si nu o sa te puna in pericol. Chiar sunt usurata ca sunteti impreuna, nu doar pentru ca imi doream asta, ci pentru ca te va proteja cu tot ce poate. termina si o imbratisez strans.