Iubindu-le imperfecțiunile.

Capitolul 21.

- Nu stiu cu ce sa incep . imi spune sincer si usor emotionat

- Cu ce vrei tu . Sincer, nici nu stiu ce explicatii vrei sa imi dai. Pare ca totul e o nebuloasa si ca nu se mai termina .

- Nu eu i-am omorat mama si sora lui Stephen. Obisnuiam sa fim prieteni, iar eu m-am bagat in chestii cu oameni foarte dubiosi. Ei au facut asta, si au dat vina pe mine . Stephen nu a vrut sa ma creada niciodata, si nu il condamn. Si cu William am fost prieten , Kate. Tot din cauza chestiilor mele dubioase ne-am indepartat . Am fost atat de orbit de putere si de ceea ce devenisem datorita acelor oameni, incat m-am intors impotriva lui si a tuturor. Credeam ca sunt mai bun. Nu stiu ce s-a intamplat in acel accident, dar cred cu tarie ca nu William era la volan, si ne-au facut pe toti sa credem asta. Sa credem ca el a murit si sa par eu vinovat, pentru ca parea cea mai plauzibila varianta pentru toata lumea.  imi spune si simt cum ma inteapa ochii de la lacrimi.

- De ce imi spui toate astea? intreb si incerc sa imi stapanesc lacrimile.

- Pentru ca meriti sa stii totul . Nu mai esti fetita pe care William incerca sa o apere de toate lucrurile rele din jurul tau. Te-a invatat tot ce trebuie ca sa supravietuiesti fara el. Trebuie doar sa te aduni si sa lupti.

Imi ascund fata in palme si incep sa plang. Ii simt bratele lui Sin cum ma inconjoara si incep sa plang mai tare . L-am urat pe omul asta atat de mult , in timp ce el ducea o lupta cu el insusi.

- Ei.. stiu toate astea? imi fac curaj sa intreb cand imi pototolesc plansul.

- Nu. Au ales sa vina la mine pentru ca voiau sa se simta importanti, si sa faca parte din ceva. imi spune si ma strange mai tare la pieptul lui.

- Doare atat de tare... spun cu fata adanc ingropata in geaca lui.

- Stiu , si imi pare atat de rau ca nu am venit mai devreme sa iti spun. Will a facut tot posibilul sa te tina departe de mine si sa iti aminteasca mereu ca sunt un om de care trebuie sa te feresti. Si nu il condamn, as fi facut la fel in locul lui. Te iubeste atat de mult Kate... spune si imi trec atat de multe intrebari prin cap in momentul asta.

- O sa te intorci impotriva mea? intreb

- Nu. Vreau sa il gasim pe William. imi raspunde pe un ton ragusit

- Plangi? intreb si il privesc. Lacrimile se adunasera in ochii lui si le tinea cu greu. Ma priveste printre acestea si da usor din cap.

Il cuprind mai strans in brate si ala e punctul in care se elibereaza. Plange, si o face cu mici suspine. A tinut atat de multe in el incat nici nu stiu ce as putea spune, sau cum as putea sa ii ameliorez durerea. Ar trebui sa fiu furioasa pe el, dar in schimb, il tin in brate. Toti meritam o noua sansa, si acum ca stiu adevarul, sper ca lucrurile sa se lege intre ele.

Il tineam de cateva minute bune in bratele mele, gatul meu fiind ud din cauza lacrimilor lui.

- Imi pare rau ca a trebuit sa ma vezi asa. spune gatuit si isi sterge obrajii uzi si ochii.

- Este ok, stai linistit . Nu o sa zic nimanui ca marele Sin a plans. spun pe un ton jucaus , ceea ce il face sa chicoteasca.

- Haideti la masa ! se aude dintr- o data si imi intorc privirea spre intrarea in casa, si o vad pe mama zambind din pragul usii.

- Venim acum ! ii spun si ea intra inapoi in casa.

- Eu o sa plec. ma anunta Sin

- Nu, o sa stai sa mananci. Nu cred ca vrei sa te ia mama la amenintari. Sa stii ca e foarte convingatoare. Jax a vrut sa plece de dimineata, dar l-a prins mama in fapt.