Aaron a venit in aproximativ 5 minute, timp in care eu am plans pana am simtit ca ma innec la propriu, in lacrimi. Primul lucru pe care l-a facut a fost sa ma ia in brate si sa ma tina la pieptul lui, in incercarea de a ma linisti. Am apreciat ca nu a pus intrebari si m-a lasat sa plang in continuare. Nu stiu cat timp a trecut, cred ca maxim 10 minute, iar usile liftului s-au auzit iar eu am avut curajul sa imi ridic privirea. Baietii mei, Carter, Mariano si Stephen aratau ca dupa o lupta , si stiu ca au incalcat toate regulile de circulatie ca sa ajunga asa repede aici.Mariano a fost cel care s- a trantit langa mine pe podea primul si i-a luat locul lui Aaron, pe care l-am vazut ca a luat o geanta mica de la Marco si s-a apucat sa gaseasca amprente pe usa .
Bratele italianului s-au inconjurat strans in jurul meu si m-a strans tare la pieptul lui, mangaindu-mi parul .
- O sa fim bine printesa mea, nu te las. imi spune incet in momentul in care am avut curaj sa ma uit la el. Arata la fel de ravasit ca mine, si oarecum speriat.
- Imi e frica. spun cu glas gatuit si realizez ca nu mai am voce de la cat am plans .
Il vad pe Stephen ca se apropie de noi iar Mariano ma pupa pe frunte si il lasa pe brunet langa mine. M-am uitat pentru cateva secunde la el , ca apoi sa ma arunc in bratele lui si sa incep iar sa plang. Simteam cum ma strange din ce in ce mai tare la pieptul lui si imi sopteste cate un 'shhh' , in incercarea de a ma face sa ma linistesc.
- Nu o sa permitem sa ti se intample ceva . imi zice si imi ridica privirea spre el .
Albastru din ochii lui era acum spre negru si il simteam prin toti porii cat de nervos si stresat este in momentul ala . Telefonul meu a inceput sa sune si toti s-au oprit din ceea ce faceau si s-au indreptat atentia spre mine. Imi scot cu mana tremuranda telefonul din buzunar si le zic ' Este Sin' .
Carter imi face semn sa ii raspund , apas butonul verde si il dau pe difuzor, toti fiind acum atenti la mine.
- Da. spun gatuit si bratele lui Stephen se strang mai bine in jurul meu.
- Ai patit ceva? S-a intamplat ceva? intreaba panicat Sin si eu nu imi gasesc puterea sa raspund. Degetele mele se infing adanc in bratul lui Stephen, dandu-i de inteles sa raspunda el .
- Kate a gasit un plic cu poze si un bilet in fata usii, cand a ajuns acasa, cam acum 25 de minute. Sunt poze recente cu noi si cu tine. Incercam sa gasim amprente prin zona . Ar fii bine sa ne intalnim undeva .
- Si eu am primit un plic. Il iau si ne vedem la voi la garaj? intreaba si se aude cum a tras din tigara.
-Da. ii raspunde Carter , care a ajuns si el langa mine, stand turceste acum in fata mea.
Inchid telefonul si ma arunc in bratele lui, strangandu-l puternic. Ma ridica de jos si ma strange cat poate de tare in brate, ma departeaza putin cat sa imi dea parul ravasit de pe fata, si sa ma pupe pe frunte. Isi fixeaza privirea cu a mea iar fruntile noastre se lipesc una de alta. Inchid ochii si ii las parfumul puternic sa imi patrunda pe nari, ca si cum viata mea ar depinde de acel miros. Mainile lui se strang in jurul meu, in incercarea de a ma calma.
- Haideti sa plecam de aici va rog. spun cu glas gatuit si ma desprind usor de Carter.
Le face semn usor din cap baietilor si ei aproba cu o inclinare a capului si ne indreptam spre lift. Sthephen imi apuca mana si isi impreuneaza strans degetele cu ale mele , iar Mariano isi impreuneaza degetele cu mine, pe partea cealalta. Ma simteam in siguranta cu ei, simteam ca sunt acolo, dar frica tot era stapana pana in oasele mele .
Am ajuns jos, si am fost trasa spre masina lui Mariano. Am vazut ca Stephen venise cu motorul, si a fost nevoit sa il foloseasca tot pe acesta. Mariano s-a urcat in spate cu mine, iar la volan a trecut Carter, care ma mai verifica din cand in cand , in oglinda retrovizoare.
Bratele lui Mariano m-au strans puternic la pieptul sau tot drumul . Nimeni nu a scos nici un cuvant, fiecare a fost prins in propriile ganduri. I-am vazut la un moment dat pe Stephen cum a trecut pe langa noi, uitandu-se fugitiv la mine si zambind . Imi era asa dor de Will, incat chestia asta incepea sa doara. Dar faptul ca am aflat ca e in viata, mi-a redat speranta. M-a facut sa imi doresc sa lupt cat pot de mult ca sa-l gasesc si sa il aduc acasa. Nu imi pasa daca eu nu mai ies vie din chestia asta, vreau doar sa il mai pot strange macar o data in brate.
Eram prinsa in gandurile mele si in bratele lui Mariano, cand am ajuns la garajul nostru. Masina lui Sin era deja parcata, Stephen era rezemat de motorul sau. Carter a parcat, iar Steph era deja in dreptul meu, ajutandu-ma sa ies din masina.
Bratele lui s-au strans in jurul meu, si m-am simtit in siguranta. Mi-a sarutat fruntea, nasul, iar in cele din urma, buzele. Aveam nevoie de el. Aveam nevoie de sarutul lui, pentru a ma simti vie in continuare. Cand ne-am despartit , Sin se apropia de noi cu plicul in mana.
- Sper sa va tina cat mai mult. ne-a spus sincer si a zambit. A dat mana cu Stephen iar pe mine m-a luat in brate. Am ramas amandoi socati de reactia lui, dar am lasat asta pe mai tarziu.
Am intrat toti inauntru si m-am aruncat direct pe una dintre canapele . Stephen a aparut cu o patura mare si pufoasa, si a pus-o peste amandoi, luandu-ma in brate strans. I-am zambit si m-am cuibarit mai bine in bratele sale . Ceilalti au aparut dupa vreo 10 minute, cu tavi cu cesti de cafea, si una de pahare si 2 sticle de whishey .
- Am rezultatul amprentelor. spune Marco cu ochii intr-un laptop micut.
- Cine e? intreaba Sin
-Neels . spune Marco si toti ne uitam unii la altii, ca intr-un film cu prosti.
Sin se ridica nervos si cand trece pe langa mine, il opresc. Mana mea ii strange incheietura si se uita intrebator la mine.
-Daca te duci si il omori acum, va stii ca am aflat. Trebuie sa o jucam cu cap. Tie nu cred ca ti le-a lasat el. Trebuie sa il prindem cand nu se asteapta. spun si aproba cu o scurta miscare a capului. Se pune pe canapea si isi aprinde nervos o tigara.
-Si acum ce facem? intreaba Mariano
-Ne continuam viata, si vedem cum o sa decurga. Nu putem sta cu frica in san din cauza lor. Ei asta vor, sa ne sperie ca sa avem garda jos. spun si Mariano se uita zambind la mine in momentul in care ma cuibaresc mai bine la pieptul lui Stephen.
-Sa ai grija de ea. Ii zice lui Stephen si ridica un deget amenintator spre el.
-Mereu. ii raspunde si ma saruta.
Imi cer miiiiiiii de scuze pentru eventualele greseli si pentru faptul ca nu am mai scris nimic, si pentru ca acesta este scurt si banal. Sunt full cu facultatea si am fost si cu scoala auto.
Mi-a fost super dor de voi si vreau sa va multumesc mult ca am trecut de 20K de views.
HUUUGS!!!!!!
CITEȘTI
Iubindu-le imperfecțiunile.
General FictionEa : "Doamna ce nu știe a aștepta " Katherine Rose Knight este luată prin surprindere la o luna după începerea anului școlar , când fostul ei șef, omul pe care se poate baza , apare ca și director , împreuna cu o gasca de 5 băieți , care au sa ii d...