CAPITOLUL 2 : Destramarea prieteniilor✓

918 78 4
                                    

Peste cateva minute  mergem la masa, mancarea e oribila daca nu as fi obligata sa mananc de doamna Elena, probabil ca as ajunge piele si os.

Ca orice copil merg si la scoala care este la etajul al 5 lea al orfelinatului. Orele sunt plictisitoare plus ca avem pauze mici in schimb profesorii nu prea trec pe la ore atat de des. Pot spune ca am cativa prieteni buni aici de varsta mea , cum ar fi Kate  pe care o cunosc de cand am venit aici e o fata blonda cu ochii verzi si o mimica incredibila. Avem multe in comun si asta ne apropie cel mai mult.  Povestea ei e una destul de trista, deoarece parintii ei au murit intr-un accident de masina cand veneau acasa cu ea de la spital,  a fost ingrijita de catre o asistenta dar pana la urma a ajuns tot la orfelinat.

 Cand vine vorba de glume cel mai bun este Derek, acel baiat de care cu siguranta te-ai putea indragosti pe loc ochii lui sunt caprui si privirea lui emana siguranta. Parul lui brunet  putin lung ii intra in ochii intr-un mod adorabil. Lasand toate astea la o parte, dupa terminarea orelor avem voie sa facem ce vrem dar nu chiar totul...

Seara ora stingeri este 8 fix,  imi place sa intarzi cate putin sa stau la geamul mare de langa iesirea din orfelinat , imi placea sa vad cum trec oameni, cum vantul bate si scutura frunzele din copaci formand mici covorase. Cam asta era viata mea pana cand intr-o zi .... 


*


-Neata somnoroaso!   spune Derek parca putin prea trist, dar si vesel in acelas timp pentru o zi o bisnuita .


- Neata, ii raspund eu prea somnoroasa ca sa pot vedea ceva in fata ochiilor. 

Imi placea cum Derek ma trezea in fiecare dimineata, parca imi dadea puterea sa zambesc. Nici bine nu m-am ridicat   din pat ca vad pe cineva care se arunca pe mine, era Kate nebuna, idioata,  tampita de Kate. 


-Neata Andree ! spune ea holbandu-se la mine.  



Desi eram adormita imi dadeam seama ca ceva se intampla pentru ca niciodata ei nu veneau la mine in acelas timp cu un asa chef de vorba , vorbeau cu mine de parca nu o sa ma mai vada prea curand.

 M-am dat jos din pat si m-am imbracat cu hainele de zi cu zi . I-am luat pe Derek si Kate cu mine si am mers la cantina pentru a lua micul-dejun .Dupa masa Derek si Kate se comportau ciudat. Nu am prea vorbit ei erau ocupati cu ale lor , iar eu mai schimbam cateva vorbe cu o fata pe nume Gabriela. Imediat dupa ce am plecat de la cantina Kate m-a  dus in camera mea si  m-a pus sa ma imbrac cu cea mai frumoasa rochie pe care o am. Fac asta mai mereu cu Kate. 


Imi place sa ne ocupam timpul imbracandu-ne frumos sau facand alte activitati interesante.  Cand am iesit eram imbracata intr-o rochie neagra stransa fara bretele si cu niste tocuri albe. Am iesit putin timida, deoarece nu obisnuiesc sa port asemenea rochii . 


-Arati wow!  spuse Derek care mai avea putin si ma lua in brate. I-am aruncat un zambet timida, caci el nu obisnuieste sa imi faca complimente. Sau cel putin nu obisnuia.


- Acum haideti sa mergem,  zise Kate  pe un ton linistit . Ce se intampla cu ei? Mai intai  spun ca ma iubesc,  dupa ma ignora, iar apoi imi si spun ce sa fac . Pot spune ca sunt o fire irascibila uneori ...


- Nu voi merge nicaieri pana nu imi veti zice ce se intampla  in acel moment mimica fetei mele se schimbase complet . Kate mai avea putin si plangea, iar Derek isi muscase buza in asa fel incat sa nu zica nimic, eu am inceput sa tip la ei deparca ceva tragic se intamplase pana cand aud doua ciocanituri consecutive in usa. M-a grabesc sa deschid si dau de...



Buna , capitol nou . A venit cam repede :))) acest capitol . M-am straduit sa scriu mai mult de data asta . Sper sa v-a placa .


Voi posta curand urmatorul capitol .


Ely's out , kisses :* :* :* .

Orphan || In curs de editare ||Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum