Capitolul 15: Cunostinte

344 36 4
                                    

-Baieti cineva suna la usa , deschideti voi va rog , sunt moarta de somn . 

Zic eu cu o fata de perna si o voce morocanoasa .Nici macar nu s-au miscat m-am dat jos din pat si m-am imbracat rapid .


Era 7:00 cine ar veni la ora asta , adica cine ar veni la Alexander la ora asta . I-am spus celui care suna sa usa sa astepte . M-am spalat pe fata si am fugit spre usa .



Cum eu nu deschid usa nimanui fara sa îi sau sa le vad fata am aruncat o privire pe geamul mare de langa usa . Nu mi-a venit sa cred era... defapt erau ei . Acelas batrat cu vocea groasa si banuiesc ca aceea era nevasta lui . O femeie rafinata cu un bun simt al modei dar de data asta erau ravasiti total .

Erau batuti , hainele lor erau rupte si pareau de data asta destul de ieftine . In ciuda acestui fapt femeia inca purta manusile ei din piele impecabile care erau intacte , neatinse. Am plecat de langa usa si am fugit la baieti care surpriza inca dormeau .


-Ai inebunit? e 7:10 zic ei la unison.


-Baieti niste ciudati sunt in fata usei noastre . Si inca suna la sonerie , am nevoie de unul dintre voi sa le spuna sa plece fara sa ii intrebe sau sa le zica alt ceva , e clar?


-Da sa traiti , zic ei si incep sa rada ca doi tampiti . Am coborat toti impreuna , iar Alexander a deschis usa . Pentru cateva momente a fost o liniste sumbra. Nimeni nu zicea nimic ne analizam cu privirea pana cand aceea doamna zise :



-Fiule am reusit . A intrat in casa si l-a luat pe Adam in brate .Am ramas dea dreptul uimita . Fiule? Ce puteam sa zic ... nu ii cunosteam parinti , dar el mia zis ca sunt in Spania acum 2 luni deci ... cum nu cred ca e ziua lui si nici Pastele sau Craciunul nu e ... oare ce cauta ei aici? Si de ce nu au venit mai devreme aici? îi vad de o saptamana mai mereu si nu s-au sinchisit sa vina la ''fiul'' lor .


-Mama? tu esti? zise Adam timid si pierdut .


-Da fiule stiu ca ai de pus multe intrebari dar eu si tatal tau ... * Tatal lui? poftim poate fi mai rau? * o sa iti povestim totul la timpul lor . * Acum inteleg cu cine seamana Adam . Asa mama asa fiu *



-Da dar voi erati prinsi de .. si eu trebuia ... ca voi sa si cum ati scapat?



-Adam toate la timpul lor ,zise barbatul .


-Pai da ce sa zic intrati sunteti bine veniti , zise Alexander total dat peste cap . 

Cei doi intrasera cu Adam in bucatarie si incepura sa discute . Intre timp eu am ramas in hol sa vorbesc cu Alexander despre ceea ce tocmai se intamplase.



-Ce a fost asta? Intreb eu nedumerita . Ceea ce Alexander nu stia e ca eu i-am tot vazut pe astia doi si acum cateva zile .


-Habar nu am , dar i-am mai vazut acum 3 zile cand au omorat-o pe Lucia .


Orphan || In curs de editare ||Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum