Capitolul 27 : Voi putea fi fericita?

187 24 0
                                    

-Da draga mea , pentru ca asa am vrut noi sa fie , ADN-ul Luciei era defapt al tau  .


-Deci Adam e fratele meu? ... zic eu aproape plangand .


-Nu aveti nici o legatura de sange , stim de relatia voastra si suntem de acord , zise femeia apropiindu-se de mine .


-Voi putea fi fericita? intreb eu printre suspine .



-Sigur draga mea acum suntem o familie .


Stiti eu ar trebui sa plec , zic eu aranjandu-mi hainele facand semn ca trebuie sa plec .


-Ar mai trebui sa sti ceva ... zise femeia aratandu-mi niste harti .


-Ce sunt astea ? intreb eu luand acele harti din mainile femei .


-Vreau sa le deschizi cu Adam pentru a putea sa vorbiti despre asta .


-Ok , multumesc inca o data ... mama si tata zic eu cu lacrimi in ochi plecand la masina .


Sunt inca in soc dupa toate astea , nu pot sa cred ca acum totul s-a schimbat . Am parintii , nu sunt o orfana .In tot acest timp am crezut ca sunt doar o fetita amarata parasita de mama ei lasata la treptele spitalului .Jacob veni in masina zicandu-mi ca de acum totul v-a fi bine . Mi-a dat un pupic pe obraz si am plecat spre liceu . Am ajuns rapid si am iesit din masina .


-Bafta cu acele harti , sa sti ca Adam nu te-ar rani niciodata , zise Jacob dandu-mi o imbratisare .


Am intrat in liceul si am fugit spre biroul lui Adam . Era acolo , statea pe scaun parca asteptandu-ma .


-Ce faci tu aici ? ma intreaba el zambindu-mi si unde ai fost pana acum? ai pierdut deja 3 ore zise el parca putin autoritar .


-Parinti mei mi-au dat astea Adam , zic eu dand-ui foile .


-Parinti? dar tu ...



I-am spus lui Adam sa se aseze , i-am povestit si lui tot  , iar acesta a ramas uimit la vorbele mele . M-a luat strans de tot in brate sarutandu-ma .


-Acum  ca tot veni vorba ces cu foile alea , zise Adam facand semn spre ele .


-Nu stiu , parinti tai mi-au spsu sa ne uitam amandoi la ele .


Adam le-a luat in mana si le-a rascolit de colo -colo  . La inceput mimica lui era extrem de fericita dar mai apoi...


-Ce e ? , ce s-a intamplat ? intreb eu putin speriata .


-Am doua vesti ... Copilul lui Oana nu e al meu , ma pacalit ... iar a doua veste este ca ... pe Oana o cheama...


Orphan || In curs de editare ||Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum