Orphan || In curs de editare ||

Capitolul 1 : O viata obişnuita✓

Trailer oficial >>>>>>>>>>>>>^

Bun deci incepem cu inceputul , avand in vedere ca aceasta a fost prima mea carte  va indemn sa nu o cititi, pot spune ca mi-am mai imbunatatit putin scrisul de atunci. Cartea este in curs de editare deoarece eu nu voi edita doar eventualele greseli gramaticale, ci voi adauga unele replici pe ici pe colo unde cred eu de cuviinta. Capitolele care contin ✓ in titlu sunt corectate .

_

_

_

- Nu Kate, lasa-ma nu azi.

Asta sunt eu, ma numesc Andreea am 16 ani si vin la pachet cu viata mea oribila. Mai pe scurt am parul saten, ochii caprui si pot spune ca sunt destul de pitica pentru varsta mea. Cam atat despre mine vreti sa stiti ceva despre viata mea? La auzul acestor cuvinte oamenii pleaca adesea de langa mine pentru ca deja sunt plictisiti de povestea mea. Sau pur si simplu nu ii intereseaza ce bolboroseste o fetita de 16 ani.

 Sa incepem cu inceputul ...  Sunt nascuta pe 12 aprilie sau cel putin asa stiu , deoarece mama mea pe care nu o cunosc si as vrea din tot sufletul sa o cunosc, m-a abandonat in fata spitalului din prima zi in care m-am nascut. Locuiesc la orfelinat de cand ma stiu, e horror sa traiesti aici  mancarea e degustatoare holurile sunt murdare. Pereti par tristi din cauza mucegaiului ramas acolo de multi ani.

Cu toatea acestea m-am obisnuit aici. Pot spune ca am multi prieteni si lumea se comporta dragut cu mine. Cand vine vorba de familie ... as vrea una dar de fiecare data cand trebuia sa fiu adoptata de cineva, ceva se intampla si buf ... ramaneam tot singura in camera mea melancolica. 

Imi aduc aminte ca acum cativa ani am incercat chiar sa sar gardul orfelinatului,  viata era grea pentru mine avand in vedere ca atunci cea mai buna prietena a mea Anna era adoptata de catre o famile asa de draguta. Si eu trebuia sa merg cu ei, dar se pare ca nu mai vroiau inca o fetita. Norocul nu era niciodata de partea mea si dupa cum bine va dati seama ... nu am reusit sa scap. Imediat dupa ce am fost vazuta, doamna Elena directoarea orfelinatului a chemat ''paza'' sa ma aduca inapoi.

 Doamna Elena este o femeie de vreo 40 de ani, desi niciodata nu isi spunea varsta. Ii placea sa i se zica ''domnisoara''  desi  cu toti stim ca la aceea varsta nici daca ai vrea nu ai mai fi domnisoara. Era destul de inalta fata de mine  atunci cand vorbeam cu ea,  trebuia sa stau cocotata pe ceva ca sa o pot vedea mai bine. Ironia sorti mele nu inteleg de ce sunt atat de scunda la varsta mea.  Avea multe defecte dar o consideram ca pe o mama. M-a ajutat mult si in ciuda faptului ca ma certa o facea spre binele meu. Toti ani in care am stat aici a fost alaturi de mine, la bine si la rau era langa mine mereu .

O zi obisnuita din viata mea ... nu am asa ceva .Trezirea e la 8 in fiecare dimineata (cred ca si cei din armata se trezesc mai tarziu dar nu puteam spune nimic ) .

Prima mea carte :))) nu stiu cat de interesanta pare dar... sper sa v-a placa . Stiu ca e scurt dar vor urma capitole mult mai lungi . Nu uitati sa cititi ceea ce este scris mai sus la inceputul capitolului .

Nu uitati sa aruncati un ochii si la trailer .

Ely's out Kisses :* :* :* .