Capitolul 29 : O viata obisnuita.

190 20 0
                                    

Heii , am postat primul capitol din ''Indragostita de fratele meu vitreg  , sper sa aruncati un ochii la carte . Cam atat .

->


Eram cu toti  in fata biroului tatei asteptand-o pe Lucia care se pare sa nu se grabeste sa apara prea devreme . 


-Hei uitati-o zic eu aratand cu degetul spre ea , era suparata se vedea dupa fata ei lasata ca a unui catelus a venit spre noi si l-a luat in brate pe Alexander   uitandu-se ciudat la Jacob .


-Jacob ... cine e Benjamin Cohen ? intreaba ea  iar apoi toti ne mutam privirile de la unul la altul ca in serialele alea  cand nevasta isi inseala sotul .


-Benjamin ... el e... tata  , spune Jacob pe un ton lasat  apoi continua , de ce?


-Mama ... adica Oana mi-a spus  sa iti zic ca el nu a murit din cauza unui accident de masina .


-De unde.... zise el iar Lucia il opreste .


-La cati ani a murit? il intreaba ea raspicat .


-La 17 ... zise el .


-Stati voi sunteti .... zic eu apoi raman uimita  acum mi-am dat seama de ce testele ADN aratau pozitiv Lucia este sora lui Jacob dar cum ? 


-Suntem frati continua Lucia dar cum? intreaba ea .


-Sti cred ca nu vom sti niciodata ce s-a intamplat cu adevarat , zise Jacob privind in sus , iar apoi continua , cred ca doar cel de sus stie asta . L-am privit pe Jacob cum  a venit si a imbratisat-o pe Lucia .


-Dupa ce se dezlipeste Derek zise mustar iar toti o iau la goana lasandu-ma confuza si vorbind singura .


-Ce mustar visati mai? zic eu si fug in urma lor dar degeaba deja plecasera cu masinile . M-am intors in biroul tatei dar el nu era aici , cand am intrebat pe cineva de mama mi-a zis ca tocmai a plecat . Ce viata idioata pot sa am .   Am iesit din sectia de politie mergand pe jos   eram putin surprinsa de gestul lor  , adica ce au vrut sa arate? ca ma pot lasa singura ? sau ca ma pot enerva repede? caci daca e a doua varianta e deja bifata .  Mergeam incet spre casa cand ploaia si-a facut aparitia , am inceput sa murmur ceva si chiar atunci o masina a trecut pe langa mine facandu-ma fleasca di plina si noroi .  Vroiam sa iau un taxi dar nu aveam bani si decat sa fac semn la masini sa fiu rapita de cine stie de pedofili am continuat sa merg nervoasa pana acasa. Am intrat in curte trantind usa in urma mea si chiar atunci ploaia s-a oprit . Mi-am ridicat mainile in sus uitandu-ma spre cer strigand cu voce tare ''Stiu ca ma urasti dar nici chiar asa '' apoi chicotesc usor deoarece vad ca nimeni nu e prin curte  ciudat de obicei gradinarul era pe aici . Deschid usa usor  si vad ca in casa e bezna desi afara acum e soare ... cand mergeam pe drum ploua torential si acum . M-a apropi de intrerupator si cand  aprind lumina ii vad pe toti cum :


''La multi ani Andreea ''  zic toti prieteni mei in cor  plus parinti lor si chiar si gradinarul si menajera , dar asta nu a durat prea mult cand m-au vazut cum aratam ...


-Surpriza ! zic eu ridicand mainile in sus si zambind nelalocul lui . Cand mau vazut au inceput sa rada de mine in hohote .

Orphan || In curs de editare ||Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum