𝘔𝘌𝘚𝘈𝘑 𝘈𝘚𝘊𝘜𝘕𝘚 -𝒥𝒦-

20

După scena din baie, am rămas amândoi în nostalgie. Ne priveam, dar nu vorbeam pentru ca nici unul dintre nu nu putea găsi un moment potrivit.
A trecut săptămâna,eram în pregătirile pentru excursia în care eu și Jungkook vom sta împreună timp de trei săptămâni.
-Sun, haide. Gândește-te bine ce vei lua și grăbește-te.
-Cobor imediat, strig către mama care era foarte fericită pentru noua ieșire alături de familia Jeon.
Am luat valiza și am spus trăgând aer în piept "să începem". Am ajuns în fața mașinii albe a tatălui meu. Fericiți erau pe lângă mine iar eu eram încă în trecutul meu cu Jungkook,am rămas uimită când l-am văzut cu parul său negru, soarele cădea perfect peste el. Din nou ne-am privit dornici să ne vorbim dar neavând un răspuns pentru noi.
Ays era cu V de mână privindu-ne cum stăteam amândoi în lumea noastră.
Când m-am întors să urc în mașină, dorința lui de a mă lua de mână a fost aplicată asupra mâinile mele,insa tatăl meu nu realizase și mă strigase. Nici nu privisem momentul nostru,de astăzi nu mai vreau să sufăr. De astăzi voi lăsa fericirea să mă ghizede prin această vacanță.
Popasurile erau momentele cele mai frumoase până la locul unde urma sa ne cazăm,muntele se vedea tot mai aproape de noi iar aerul părea sa fie cu mult mai rece ca în zona noastră.
Am ieșit din mașină însă telefonul meu mi-a vibrat, sperând fără să fie un mesaj de la el.
"-Vreau cinci minute să te văd, nu pot rezista toată vacanța așa..vreau să vorbim..
Mi-am înclinat capul într-o parte,voiam să-l las puțin mai mult în dorința de a vorbi cu mine.
-Dacă voi avea timp, poate îmi rup cinci minute să mă vezi și să vorbim.
Am zâmbit fericita după acel mesaj,am coborat și l-am lăsat să fiarbă puțin. Am urcat în camera mea care era comună cu a lui Ays. Era ca și sora mea,fratele meu nu a venit pentru că dacă venea sigur ne certam ca doi idioti.
-Avem cina la 17:30,te pregătești?
-Dar nu îmi este foame,am mâncat cât timp am fost în mașină.
Amândouă știam că am mințit spunând toate astea însă nu aveam nici pic de poftă,pentru a mânca la ora asta.
-Pe cine păcălești,draga mea? Mă crezi cumva Pello?
-Zici că ești mama..
-Ce am spus ,MĂ CREZI CUMVA PELLO?
Mi-am dat ochii peste cap,îmi colorează mereu timpul și viața la fel ca fratele ei. Nu îmi puteam imagina viața fără cei doi.
-Nu,drăguțo.
M-am schimbat în ceva lejer,treningul pentru mine era pe primu plan mereu când aveam ocazia să mă îmbrac cu ce îmi place cel mai mult.
-Corpul tău în acest trening..SUN.
Își musca buza și eu încep să rad, apoi mă priveste lung.
-Doamne,Ays..
-Mi-aș dori să fiu Jungkook.
Mi-am dat cu palma peste frunte ce tocmai spusese prietena mea,uneori mă întreb cum am ajuns în acest punct. Mi-am prins părul într-o coadă am luat adidașii apoi am ieșit pe ușă. Voiam să iau puțin aer curat.
Nu dureaza mult că am văzut o persoană cunoscută,mă așez lângă mama iar ea mă prinde ușor de mijloc și îmi sărută obrazul fericită vorind cu mama lui Ays.
-Dar frumoasă ești,Sun. Spune mama lui în timp ce mă privește lung iar zâmbetul său mă făcea și pe mine fericită.
-Nu degeaba i-am pus numele "Sun" spuse mama,iar eu mă uit la amândouă iar Jungkook mă privea doar pe mine având față lui perfectă. Ne-am prins unul pe celalalt în timp ce privirile noastre se voiau una pe cealaltă,puteam să jur că dacă plecam din acest loc filmul se va schimba.
-Sun! strigă tata către mine din hol. Iar eu mă scuz plecând spre vocea ce m-a strigat.
-Da?
-Cheamă-l te rog frumos pe Jungkook.
-Cred că glumești...
-Nu,de ce aș glumi?Am nevoie să mă ajute cu becul ăsta nenorocit! La naiba.
-Ok..ok. dar nu îl poți suna?
-Sun,fă ce ți-am spus te rog.
Se pare că universul lucreaza în favoarea lui,m-am grabit să plec în căutarea brunetului însă era chiar în fața mea venind spre mine. Mi-am înghițit saliva cu greu,acum războiul ce nu fusese terminat continuă.
-Sun..
-Nu am timp acum,tata te cheama la el.
-Poate aștepta puțin,ai spus că vei vorbi cu mine..Cât să mai fiu ignorat?
-Cât am fost și eu,Jungkook. Vrei să îți aduc aminte?
Se apropie de mine încet cu pasi mici,iar eu simțeam cum sângele curge mai iute prin corpul meu începând să se înmoaie.
-Nu m-ai lăsat să-ți explic nici până acum,cum să știi?
-Știu tot ce ar trebui să stiu,dragule.
-Durerea din piept pe care am simtit-o în acea zi încă este în mine,presându-mă în fiecare zi. Crezi că te-aș răni pentru a mă hrăni cu ea?
Mi-am dat ochii peste cap, o nouă poveste pe care o aud de la el. Mi-am închis ochii două secunde,timp îndeajuns pentru  el să își facă drum spre urechea mea.
-Ochii tăi s-ar da peste cap mai bine fiind sub mine,așa poate m-ai ierta.
Vibrațiile pe care le aveam acum în mine,și ochii mei cum sclipeau dornici mă făceau să tremur încet sub tonul voci sale profunde. Inghit în sec,i-am simțit parfumul dulce care mă amețește de fiecare data și pe care nu îl voi uita poate că niciodată.
Mi-am lăsat capul pe spate,corpul meu începe să tremure incontrolabil ca apoi să-mi aduc aminte de toate scenele noastre. Aish,de ce mă urăști universule?

Imi cer scuze dacă se găsesc greșeli gramaticale pe parcursul citirii. ❤️