𝘔𝘌𝘚𝘈𝘑 𝘈𝘚𝘊𝘜𝘕𝘚 -𝒥𝒦-

21

După momentul acela de seară m-am gândit să-mi "curăț" mintea printr-o plimbare,era foarte frumos locul unde ne cazasem. Seara se lasă încet ca felinarele să se aprind dar aud niște voci venind de pe balcon. Ays,V și Jungkook erau la masă vorbind. Când Jungkook mă vede întoarce capu spre mine ca apoi să-l întoarcă spre celalaltă directie,doar privește spre mine.
Am stat puțin prin grădina hotelului,era timpl mesei iar eu nu voiam să merg. Urc în cameră și încerc să adorm iar somnul nu mă cuprinde,simțeam din nou tristețe așa că mă îmbrac și încercând să nu o trezesc pe Ays îmi creez drum spre aleea din spatele hotelului.
Întunericul de 03:30 dimineata de afară care începea să devină încet transparent,voiam să stau singură să  mă adun pe mine din bucățile care eram făcută din cauza lui. Aerul rece al dimineții mă ajută să respir mai bine acum. Îmi pun mâna peste buzunarul geci și observ că nu mi-am luat telefonul în graba mea de a ieși afară. Dacă mi-a scris?Si eu nu îi voi răspunde?Oare doarme?sau..Erau o groază de întrebări la care nu puteam să aflu un răspuns corect doar îmi răspundeam singură cu ce voiam să aud. După puțin timp aud niste pași care vin spre mine,se pare că  cineva nu doarme la fel ca mine.
-N-ai somn,draga mea?
Nu am răspuns, încă mă uitam în gol spre muntele din fața mea,hotelul stătea pe un drum înalt iar privelistea era spre cararea care ducea în munte. Aștepta un răspuns de la mine iar eu nu spuneam nimic doar priveam în gol.
-Vei vorbi cu mine,într-un final?
-Nu știu,tu ce spui?
-Da,oricât de mult ai încerca să negi,nu poți rezista fără mine la fel cu nici eu nu pot rezista fără tine.
-Cum de ești atât de sigur pentru toate lucrurile pe care le spui?
-Te cunosc,Sun iar asta mă bucură. Spune fericit.
-Nu sunt atât de sigură..Spun oftand.
-Sun..
-Spune,Jungkook.
-Cand te-am cunoscut mai bine am realizat câtă greșeală am făcut cu acea poza,și că te-am șantajat.Te-am forțat să vi cu mine într-un loc displăcut ție. Nu mi-a păsat de sentimentele tale doar voiam să mă distrez. Iar acum dacă  m-aș întoarce în trecut mi-aș trage o mare palmă.
-Nu este așa ușor,Jungkook. Spun punându-mi capul peste mâinile mele.
-Nici nu vreau să fie ușor,pentru că lucruruile ușoare în general sunt lucrurile care se pierd cel mai repede. De acea nu vreau să te pierd,ai venit ușor în viața mea iar daca te-aș pierde..ce rost ar mai avea tot ce fac acum?
-De ce m-ai lăsat?
-Sun,nu te-am lăsat. 
-Ba da,vrei să îți amintesc și cât timp ai făcut-o? Lăsându-mă să mă lupt cu toată durerea și tristețea la care mă supuneam în ficare zi?
-Sun ascultă-mă..
-Ce rost ar mai avea să aflu încă o poveste? Imi întorc capul spre el cu lacrimi în ochii. La dracu cu tot ce înseamnă iubire,pentru că nu sunt făcută să te iubesc,Jungkook!
-Ești sigură? Spune zâmbind într-o parte a gurii.
-Nu..- 
Buzele noastre se întâlnesc după un timp în care se vedeau dar nu se atingeau,stresul,tristeatea și tot ce simțeam asupra corpului meu dispăruse. Ce simțeam acum era greu de exprimat prin cuvinte,corpul mi-a fost învăluit de o căldură precum focul,deveneam depedentă de buzele sale și săruturile pe care mi-le oferă. Nu l-am respins pentru că știam cât mi-am dorit din nou acest moment,era din nou momentul nostru și doar al nostru. Mi-am lăsat mâna peste a lui,iar el și-a întins-o spre obrazul meu. Eram însetată de iubirea lui. Dragostea era dureroasa și uneori greu de înțeles însă fiecare clipă și moment contează atunci când iubești,creezi ce nimeni nu poate creea cu o persoană. Dacă iubești poți creea peste noapte o lumea doar a voastră, ce nu orice cuplu poate creea. Persoana potrivită poate fi antidot în orice durere creeată de iubire. Iar Jungkook era antidotul meu care vindecă orice rană din interiorul meu creeată de el sau de altă persoana.
Când mi-am simțit buza mușcată am gemut ușor,el știind că fiecare acțiune mă făcea să-l vreau.
-Buzele tale,ele îmi sunt dovezi la fel și corpul tau.
-Adică?
-Adică prin tot ce am făcut,m-ai iertat iar acum pot vorbii pentru că mă vei asculta.
-Ai câștigat,dar data viitoare nu va mai fi la fel să ști. Spun întorcându-mi capul spre altă direcție.
-Te iubesc cum un gradinar își iubește trandafirii plini de spini. Pentru că tu ești trandafiru iar eu grădinarul. Iar spini pe care tu îi ai pentru a te apăra doar eu știu secretul lor pentru ai îndepărta.
-Și eu te iubesc,Jungkook. Spun către el fericită.
-Ți-aș spune tot ce simt însă e poveste destul de lungă,daca vrei să o afli căsătorește-te cu mine.
Râdeam de spusele lui,însă mă privea pierudt de parcă vedea în interiorul meu.
-Îmi pare rău,Sun..te-am făcut să suferi din cauza unor șantaje emotionale.
-Adică..?
-Gin..
-Ce mama naiba a făcut acea "barbie"?
-Lasă-mă să vorbesc,nu o mai lua în față.
Am dat din cap și am ascultat fiecare lucru pe care voia să mi-le spună. Oftând și frecându-și palmele ca apoi să îmi cuprindă mâna rece.
-Gin aflase de pozele cu tine,iar pentru a nu le pune peste tot prin liceu am stat cu ea acea luna. Nu voiam să te rănescă pe tine,iar pentru că te-am rănit asta îmi omoară inima pe zi ce trece. Voiam să te prind într-o pauză însă era cu ochii pe mine,căutând-ma peste tot.
Mi-a omorât până și cea mai mică speranță că te voi recupera,dar nu m-am dat bătut pentru că mă voi întoarce la tine în fiecare clipă a vieții mele. 

Bună, îmi cer scuze de greșelile gramaticale găsite pe parcurs. ❤️