Picioarele ma dureau de moarte si simteam ca imi iau foc . Am parcurs 6 km si imi era frig, eram lihnita , iar Sasuke nici nu se uita la mine sa vada daca mai merg in urma lui sau nu. Nu voiam sa par o rasfatata, care se vaicareste pentru nimicuri, dar era doar vina lui ca am ajuns in situatia asta . Eu tot timpul aveam o explicatie pentru orice si orice mi se intampla era din vina altcuiva , nu din a mea . Stiu ca sunt cam copilaroasa si imi place sa am mereu dreptate, dar asta e doar din cauza ca nu vreau ca cei din jur sa imi vada adevaratele sentimente. Majoritatea ar spune ca era un fleac. " A bun, ai tai sunt divortati ,tu stai cu tatal tau si cu sotia lui , nu cred ca iti este greu, toate bune si frumoase". Dar,in realitate nu era deloc asa. Multi erau cei care simteau ca acolo unde se aflau nu era locul lor,iar printre ei ma numaram si eu.
M-am saturat sa fiu acea fata de liceu obisnuita , care nu era prea populara , avea un numar nu prea mare de prieteni si in rest nu facea nimic interesant. Voiam sa am un tel in aceasta viata, sa fiu cineva, dar nu stiam cate din aceste dorinte as fi putut sa le indeplinesc singura.
Poate era mai bine asa, adica cam in tot ce eram implicata se transforma intr-un haos urias si din cauza asta am ajuns sa fiu exclusa de la unele activitati pe baza ca "Nu mai avem nevoie de nimeni.." sau " O sa facem noi si in locul tau". Toti credeau ca eu nu imi dadeam seama si ma bucuram ca cineva ma inlocuia . Mereu am fost cu zambetul pe fata , dar nu era zambetul meu. Recunosc ca pot sa fiu si destul de stangace...
- Ai auzit ceva din ce am spus?!
Si acei ochi minunati de un negru mat erau atat de furiosi , incat pur si simplu ma tineau pe loc fara sa pot raspunde. Nu eram sigura ca a spus ceva,deoarece am auzit doar un murmur , dar ma gandeam ca era imaginatia mea . Eram prea prinsa in gandurile mele. Am incecat sa fac fata de catelus si am crezut ca imi iese fiindca un zambet scurt i-a aparut in coltul gurii.
- Am spus ca ar trebui sa ne grabim sau sa incercam sa ne gasim un adapost , deoarece o sa porneasca ploaia.
Daca stateam sa ma uit mai bine , cerul era aproape negru, luminat usor de cate un fulger, care il imparte in doua.
- Mai este destul de mult pana sa ajungem in urmatorul orasel, asa ca eu zic sa ne cautam un adapost, si asa suntem obositi .
Am dat afirmativ din cap si m-am uitat prin jur incercand sa caut ceva, care ar putea sa fie adapostul nostru. Am si avut noroc, observati sarcasmul . Eram doar noi doi si o piatra , in mijlocul pustietatii si fac pariu ca si aia este luata de vre-un sarpe.
- Eu zic sa mai mergem , poate o sa vina vreo masina si facem autostopul , sau daca vrei tu , ne putem aseza langa piatra aia si fac pariu ca sarpele care o are nu o sa ne ia prea multi bani pe chirie.
S-a uitat la mine ganditor, dar cred ca si el era de acord cu ce am spus.
Tunetele erau tot mai aproape de noi si din cand in cand cate un traznet ma mai trezea si imi atragea atentia la drum. Nu stiam cum sa incep o discutie cu Sasuke . Oare sa il intreb ceva despre el sau sa pomenesc despre adapost ? Eu nu eram timida cand venea vorba sa stau in preajma unui baiat, dar acum pur si simplu nu imi gaseam cuvintele potrivite. Ma puteam mandri cu cateva relatii cu unii dintre cei mai draguti baieti de la noi din scoala, dar acum parca am amutit.
Ochii mei verzi cautau orizontul din fata noastra, numai ca acesta ne trimitea o furtuna de toata frumusetea. Vantul se intetea zgarindu-mi cu putere pielea catifelata. Tinuta mea nu era una potrivita cu aceasta ocazie , dar nu aveam unde sa ma schimb acum , doar daca aparea in mijlocul drumului o baie sau ceva.
Parul mi s-a ridicat pana in varful capului la auzul unui traznet foarte aproape de noi. Am inghit in sec si am marit pasul incercand sa fiu mai aproape de brunet.
- Iti este frig?
Nu am raspuns ci doar l-am privit cu uimire , adica el tocmai mi-a vorbit.
Dupa inca vreo 10 minute de mers s-a oprit si a scos din rucsacul lui o geaca de trening cu gluga, subtirica , cam cu trei numere mai mari decat marimea mea si mi-a inmanat-o. Si el si-a luat o geaca verde.
- Multumesc!
In timp ce si-a inchis rucsacul si-a ridicat privirea la mine si mi-a zambit usor , pe urma continandu-si treaba. Vrand sa mai uit de probleme l-am intrebat daca poate sa-mi spuna despre viata lui . Si raspunsul a fost un simplu " Ce vrei sa sti?" . Oare as fi nesimtita sa spun ca totul? Eu cred ca nu , dar presimt ca o sa avem destul timp sa vorbim .
- Spune-mi despre familia ta, spre exemplu.
- Eu nu am famile, adica nu am o familie precum a ta cu mama, tata, unchi . Nici macar nu-mi cunosc mama , iar de tata ce sa mai spun . E posibil sa am frati sau surori , dar eu nu stiu nimic despre ei. Mama mea biologica m -a lasat in fata unei biserici imediat dupa nasterea mea si asa am ajuns la un centru de plasament, pe care l-am urat din tot sufletul meu si inca o mai fac. Ii multumesc lui Dumnezeu ca am reusit sa plec de acolo. Si uite-ma in drum spre Tokyo cu o adolescenta langa mine, fara masina, infometat si pe cale sa simt pe pielea mea cea mai urata furtuna de pana acum. Vrei sa aflii mai multe?
- Cum ai reusit sa pleci de la orfelinat ? Ai fost adoptat ?
Isi lasa privirea in jos , amintindu-si ceva , apoi raman cu gura cascata la ce imi este dat sa vad . In acel moment avea cel mai frumos si sincer zambet de pana acum .
-Se poate spune si asa . Am fost adoptat de doamna si domnul Uchiha cand aveam 14 ani . A fost cea mai fericita zii din viata mea .
L-am privit uimita si in acelasi timp cu parere de rau. Se parea ca nici viata lui nu a fost roz ,dar in comparatie cu a mea a fost destul de grea. Mi-am inchipuit cum e sa stai intr-o casa de copii unde cei mari au cuvantul de lege si cei mici trebuie sa taca si sa asculte. Poate si din cauza asta arata asa de bine, cu un corp de fotomodel.
Cativa picuri de ploaie s-au lovit usor de corpul meu facandu-l sa se incoarde. " Grozav" mi-am zis eu in gand. Mi-am ridicat privirea spre cer si a inceput sa numar . Am numarat pana la trei si am simtit cum un val de racoare imi incojoara trupul micut si firav.
Si cerul plange, si este ceva ce il supara rau de tot, deoarece lacrimile lui erau reci si mari.
Sasuke m-a prins de incheietura mainii tragandu-ma dupa el pana la un copac , ce spun sincer , nici nu l-am observat ca se afla acolo. Nu era tocmai un adapost , dar nu eram nici in mijlocul drumului, in ploaie...
