" Fiecare secunda , fiecare minut , fiecare ora ! Nu mai suport sa va aud cum va certati mereu. Am si eu nevoie de liniste ! V-ati gandit la asta macar un moment ?! ........ ma gandeam eu ! Nu spun ca nu te iubesc , chiar din contra , dar ati intrecut masura ! Cum de azi, oficial, incepe vacanta am zis sa imi iau si eu putin timp liber.... cu alte cuvinte plec. Plec la mama in Tokyo. Sa nu va faceti griji in privinta mea, o sa fiu bine! Va pup !
"P.S: Tata , sper ca intr-o buna zi iti vei aduce aminte ca ai avut o fiica . Te iubesc !"
Am pus foaia de hartie pe patul pe care cam a patra oara in viata l-am aranjat. M-am mai uitat odata prin camera ca nu cumva sa fii uitat ceva. Mi-am incheiat fermuarul de la geaca, mi-am luat ghiozdanul in spate, telefonul imi era in buzunar si eu eram gata de putina liniste . Certurile lor nu ma lasau nici sa respir, in plus, cand "mama" consuma ceva ce contine alcool mai aveam norocul sa primesc minim o palma .
Am decis ca nu avea sa fie o idee buna sa ies pe usa principala asa ca am cautat un loc mai accesibil de evadare. Am mers in cea mai mare liniste catre fereastra zambind ca o pshihopata . Am dat perdelele maronii la o parte ,apoi increzatoare am pus piciorul pe pervaz . Mana mea a alunecat usor pe langa perdea in momentul acela fiind singura mea sursa de sustinere . Am ridicat si celalalt picior de la sol fiindu-mi foarte greu sa imi mai pastrez echilibrul . Un pas gresit si adio libertate .
Am iesit , fara sa arunc o ultima privire casei in care candva , ma jucam alaturi de tata . Durea , durea extrem de mult sa stiu ca imi voi abandona tatal, dar era singura cale prin care nu cedam pshihic . Pur si simplu ,aveam o senzatie de gol in stomac cand ii vadeam certati mereu . Acele certuri ce cu fiecare moment deveneau dese , tot mai dese . Era foarte cald afara cu toate ca era unu noaptea ,iar pantaloni mei scurti de blugi, un maieu alb si o geaca de trening nu imi erau de foarte mare ajutor. Noroc ca am decis sa imi iau in picioare sandale si nu tenisi. Am inaintat spre strada principala, eu locuind pe o alee alaturata. Observase-m ca circulatia este moarta. Aveam 17 ani si aveam permisul de conducere, dar norocul facu-se sa nu am masina, iar masina tatei nici nu ma gandeam sa o ating . M-am gandit sa fac autostopul pana in Tokyo, deoarece stiam ca din Konoha pana acolo este un drum destul de lung. Stiam ca ma expun la multe pericole, dar asta este viata si eu merg inainte .Melodia care servea pe post de sonerie m-a facut sa ma gandesc ca poate tata a gasit biletul mai repede decat ma asteptam . Am scos telefonul din buzunar, un HTC negru, si i-am inchis lui Ino. Nu voiam sa dau sfoara in tara unde eram sau ca am plecat. Ea era una dintre bunele mele prietene,dar eu nu am avut inca cea mai buna prietena pentru ca fetele pe care le cunosteam nu meritau prietenia mea,deci ma multumeam cu ce aveam.Vantul caldut de iunie se batea usor de fata mea , pacalindu-ma uneori si jucandu-se la firele rozalii de par . Am tras aer adanc in piept, pe fata aparandu-mi un zambet de satisfactie si de dorinta de aventura sau cel putin iesirea din tiparele zilnice si din monotonia ce inconjurau micul oras Konoha . Era un oras linistit din Japonia cu oameni foarte draguti si prietenosi , dar tot mai frumos suna " acasa " in Tokyo unde am crescut pana la varsta de sase ani, pana cand parintii mei au decis sa divorteze. . Eu am plecat cu tata , deoarece mama a ramas cu iubitul ei care nu ma prea placea . La inceput mi-a fost foarte greu, imi era dor de tot, nu ma puteam obisnui in noua casa, nu imi puteam face prieteni, totul era atat de aiurea. Cand lucrurile au inceput sa functioneze a aparut aceasta "Angelina Jolie" in viata tatei reusind sa ruineze tot.Nu stiam unde sa merg sau ce sa fac . Am oftat , hotarandu-ma sa caut in lista de telefoane ceva cunoscut . Cautam cu disperare un nume atat de drag mie incat imi era si rusine sa sun sau sa vorbesc. Am rasuflat usurata cand am gasit numarul si am dat la apelare , dar spre nefericirea mea nu a raspuns.
- Raspunde dracu' la telefon ! Am tipat eu aproape plangand
Am sunat iar si iar , dar tot ce auzeam era " Numarul format nu este... " . Imi venea pur si simplu sa plang , sa ma duc la naiba si sa nu ma mai intorc .Un camion s-a zarit si m-am gandit ca poate aveam noroc. Am facut cu mana dar acesta a trecut pe langa mine ca si cum nu as fi existat acolo. Am rasuflat prelung si am mers incet pe marginea drumului gandindu-ma ca poate, poate voi avea noroc . Daca ma gandeam mai bine, planul meu era de tot rasul . Singura persoana in care aveam incredere nu raspundea , iar masinile nu prea circulau la ora asta.A mai venit o masina, de data aceasta fiind una mica,dar nu mi-am putut da seama ce marca avea pentru ca era prea intuneric , farurile pur si simplu orbindu-ma . I-am facut cu mana dar nu a oprit. Am rasuflat greoi demoralizata. Dar, m-am inselat, avand norocul sa se intoarca inapoi. Poate totusi nu eram chiar asa de ghinionista precum credeam. Dintr-un cadilac negru s-a da jos o doamna in varsta si mi-a dat niste maruntis. Am incercat sa ii explic ca nu aveam nevoie de ei ,dar ea a continuat sa-mi vorbeasca pe un ton milos:
-Of , draga mea , inteleg cat de greu este . Sper sa-ti ajunga banii astia de o paine .
Apoi s-a urcat in masina si s-a facut nevazuta.
*****
Ma plimbam pe marginea drumului de o ora, opt minute si treizeci si sase de secunde .Daca ma prindea dimineata acolo aveam sa ma intorc acasa. Am inceput sa ma joc pe telefon, un joc aiurea si foarte vechi cu un sarpe "Snake". Am inceput sa imi pierd putina rabdare pe care o detineam , dar norocul a fost sa vad o noua masina. Mi-am bagat telefonul in buzunar, m-am aranjat putin, mi-am dat cu mana prin par si mi-am asezat hainele pe mine. Era un Audi Q7 negru, exact masina ce voiam sa mi-o cumpar eu daca "mama" nu imi lua banii , dar asta era o alta poveste .I-am facut cu mana si spre surprinderea mea , a oprit. A deschis geamul si la volan era un barbat brunet, frumos aranjat, cu ochielari de soare care mi-a zambit destul de jucaus. - Unde mergi? M-a intreabat acesta cu zambetul pe buze.
- Tokyo. ii raspund simplu. Se uita la mine peste ochielari, ochii lui fiind de un negru superb .Nu mai vazusem asemenea ochi. Nu parea sa aiba mai mult de douazeci de ani. Dumneavoastra? Am intrebat eu foarte serioasa si pe un ton mai ridicat
- Tot acolo, ce coincidenta, m-am facut cu un partener de drum. S-a uitat iarasi la mine ,dar de data aceasta nu i-am vazut ochii aceia frumosi , si mi-a zambit. Deci urci sau nu?!
Nu am mai stat pe ganduri, m-am urcat in fata, langa el ,iar ghiozdanul l-am pus pe bancheta din spate langa o servieta neagra. Nu i-am dat prea mare atentie, eram prea entuziasmata, deoarece eram pe cale sa ajung in Tokyo si nu eram nevoita sa fac autostopul inca odata.
Masina a pornit si astfel am lasat in urma tot ceea ce nu imi placea, tot ceea ce nu ma inghitea pe mine , pornind intr-o vacanta cat mai placuta, sper, dar asta doar dupa ce ajungeam la destinatia finala.