- Sakura ! A strigat tata de pe holul cel lung al casei , atragandu-mi atentia de la jurnalul meu drag cu copertile de catifea visinie. Era un dar primit de ziua mea de la cea mai buna prietena a mamei . Vin-o draga mea , este timpul pentru poza de familie !
Fata tatei era atat de senina si de fericita, ca m-a facut si pe mine sa tresar de bucurie numai vazandu-l pe el. M-am ridicat in picioare de pe pat, mi-am aranjat rochita mea alba din dantela pana la genunchi , mi-am reinprospatat machiajul , o ultima privire in oglinda si am iesit pe usa indreptandu-ma spre gradina, locul unde vom face poza pentru tabloul de familie.
Am coborat , strengareste, cu o singura imagine in minte si in inima: familia mea fericita. Nu imi puteam imagina cum ar fii viata sa am o familie care nu se intelege si in care exista mereu certuri pe baza unor subiecte nesemnificative.
Majordomnul mi-a deschis usa spre gradina si mi-am vazut parintii stand cu spatele la mine . Zambareata, m-am indreptat spre ei si cand am ajuns in drept cu sora mea , surprinderea, a fost mai mult un soc. Tata tinea de talie o alta femeie, o bruneta frumoasa cu niste buze mari si rosi,pe care jur ca i-le-as fii taiat si tot ii mai ramaneau destul de mult din ele. Mama statea pe un scaun langa fotograf si se parea ca zambea. Acest lucru m-a facut sa rasuflu usurata.
- Mama, tata, este timpul pentru poza ! spun , iar fericirea mea cred ca iesea prin toti porii.
- Zise fata pe care nu o doreste nimeni?
Mi-am ridicat capul speriata si pentru un moment respiratia mi s-a taiat . Parca cineva ma lovi-se zdravan in stomac .
- Korime, te-am atentionat sa nu i-o spui asa de usor, doar ea e cea care ne-a stricat familia, ea e cea care ne-a facut sa nu mai fim fericiti , din vina ei am ajuns sa stau departe de fiinta iubita, dar pana la urma este copilul meu , cu toate ca as prefera sa nu fie.
Atunci am izbugnit in plans .
-Haruna , te rog , nu vezi ca plange , spune tata in scarba . Sakura sa nu-mi spui ca plangi, nu uita ca nici mama ta nu te-a vrut . Trebuia sa o las sa faca acel avort, dar dupa ma condamna ca sunt vre-un criminal
Nu mai suport ! Eu nu am stricat nimic, nu sunt de vina cu nimic ! M-am ridicat si am luat-o la fuga inspre casa. Cu ce sunt eu vinovata ? Ca exist ? Foarte bine , poate nu ar trebui sa o mai fac din acest moment .
Ajunsa in bucatarie mi-am luat un pahar cu apa si l-am baut pe nerasuflate. Lacrimile inca imi inundau obrajii . Am privit in jur si un obiect mi-a sarit in ochi, o foarfeca...
****
-Saku, Sakura !
Era o voce calma care ma striga , dar nu imi pasa, daca nimeni nu a vrut sa traiesc, ce rost mai avea atunci?
- Sakura , trezeste-te !
Sa ma trezesc din ce ? Da, m-am trezit la realitate si am vazut ca nimeni nu ma vrea.... Ceva ma zgaltaia asa de tare , incat m-a facut sa scap foarfeca din mana si am inceput sa aud ecoul unor hohote de plans . Doua brate ma tineau strans ca si cum nu ar vrea ca eu sa fac o nebunie. Oare este Dumnezeu? Un inger , care nu vrea sa imi dea drumu- l?.
-Gata, linisteste-te, nu-i nimic , a fost doar un cosmar . Ce ai visat ?
Cand am deschis ochii am observat ca Sasuke ma tinea in brate cu capul pe umarul lui. Acum am realizat ca a fost doar un cosmar . M-am retras usor inca suspinand. Banuiesc ca am plans in somn. Faptul ca a fost doar un vis ma linisteste . Este bine sa stii ca nu este adevarat ca nimeni nu te doreste si este si mai bine sa stii, ca acolo undeva, cineva te iubeste.
Doi ochi mari imi vegheau fiecare miscare. Erau ochii, care in momentul de fata sunt cei, ce ma protejeaza.
Ploaia s-a oprit de mult timp si din aceasta cauza am adormit. Brunetul inca ma tinea in brate, oare de ce?
