~Lantul magic~

14. Tipul bandajat

Ne intoarcem si il vedem pe acel vanzator apropiindu-se. Ma privea fix cu acei ochi.. acei ochi patrunzatori.
Se opreste si intinde mana vrand sa imi dea ceva. Isi deschide pumnul, in care vad unul din cristalele de la standul sau.
-Ce e cu asta? intreb eu confuza si putin speriata.
-Ochi de pisica..
Ochi de pisica .. Unde am mai auzit asta? ... Ingrid! Acel vis. Acum imi amintesc. Cristalul.. Moneda .. si lantul.
-Fiona! ma intrerupe Dave din gandurile mele.
Ma uit la el, dupa care la vanzator.
-De ce mi-ai da mie asta? spun eu intr-un final.
Se uita la mine putin iritat. Imi ia mana, imi pune cristalul in ea si dispare.
-Asta a fost..
-Bizar.. o completez eu pe Alice.

Ne continuam drumul printre tarabe. Erau tot felul de lucruri interesante si ciudate.
-Uite! tipa Alice intorcand privirea tuturor.
Ma uit speriata in jur.
-Shht, zic eu. Nu vrem sa atragem atentia.
-Ok, dar uite.
Ma uit in directia aratata de Alice. Era o straduta ingusta, care ne scotea din acest targ infinit. Un zambet mi se asterne pe fata, dupa care toti trei ne indreptam spre iesire.
-Strazile acestui oras sunt atat de lungi.. se plange Dave.
-Oh, Doamne. Mai taci, ii zice Alice, dupa care eu incep sa rad.
-Las' ca ajungem imediat la capat, adauga Alice.
-Nu cred.. zic eu dupa care facem o cotitura la dreapta, unde se afla iesirea. Ok, sau poate iesirea e dupa colt, de ce nu?

***
-Cred ca este centrul orasului, zic eu.
Era un loc mare, spatios.
De jur-imprejur erau cladiri inalte. In fata noastra era un ceas vechi, iar in mijloc o statuie. Pe jos era pavat cu pietre, de diferite marimi si forme, toate formand modele. Ne apropiem incet de statuie, uitandu-ne in jur. Aceea mica straduta, pe care venisem, nu era singura legatura a orasului cu centrul acestuia, mai erau 3, aflandu-se fata in fata doua cate doua. Imi indrept privirea catre ceas. Era mai inalt decat cladirile prezente, dar se vedeau in departare zgarie-nori, care, parca nu aveau sfarsit. Acul care indica secundele se invartea invers, facandu-le pe celelalte doua sa se miste in aceiasi directie cu el. Apropiindu-ne de statuie imi dau seama ca, cu toate ca e gri, are o culoare mai vie ca cele din oras. Nu are o culoare stearsa, ci un gri puternic. Ajungand in fata analizez cu atentie statuia. Era statuia unei pasari Phoenix. Avea aripile deschise, iar privirea in sus. La picioarele pasarii erau asezate 4 sticlute. Alice se indreapta catre sticlute, trecand pe langa mine, dupa care ia una. Se uita atent la ea si la ce era in interiorul ei dupa care ne spune:
-Aici e cenusa.
-Nu zău, zic eu sarcastic.
Deschide incet sticluta si isi toarna putina cenusa in mana, iar in urmatorul momenul o rafala de vant trece prin parul meu lung, desfacandu-l din coada pe care o aveam prinsa la spate. Alice scapa sticluta din mana, aceasta spargandu-se, iar cenusa plecand o data cu vantul.
-Alice! Ce ai facut? am strigat eu.
Ea s-a uitat la mine speriata. Vantul s-a linistit usor, insa Alice inca avea o privire speriata. Dar stai! Nu se uita la mine. Se uita .. in spatele meu. Ma intorc incet si, chiar in spatele meu era cineva .. Sau ceva. Avea mai mult de doi metri in inaltime, isi tinea mainile relaxate pe langa corp. Era putin aplecat in fata si se uita la mine. Unul dintre ochi ii era acoperit in intregime de parul alb cu nuante de gri, iar pe celalalt il vedeam clar. Irisul era alb, conturat cu un gri vag, iar pupila, neagra, era foarte mica. Incheieturile ii erau infasurate in bandaje albe, iar hainele erau in nuante de negru si gri. In mana avea un cutit care se apropia de mine din ce in ce mai repede, dar nu puteam sa ma misc. Imi era prea frica sa fac vreo miscare. Ma holbam, pur si simplu. Cand deodata ma vad trantita pe jos. Dave! Dave m-a impins din calea acelei creaturi, cazand si el o data cu mine. Inca ma uitam ingrozita catre cel de doi metri. Cu o pocnitura de oase, isi intarce capul catre noi, dar inainte sa fac vreun pas, un urlet puternic se aude. Imi intorc privirea spre locul de unde venise sunetul. Era acel catel pe care l-am vazut atunci in padure. Cu un marait isi arata dintii, iar atunci mi-am dat seama ca defapt era un mic lup.
Alearga cu toata viteza catre tipul bandajat si dintr-o saritura, ajunge direct la gatul acestuia, muscadu-l cu forta. Acesta il apuca cu o mana si il arunca pe jos. La atingerea cu pamantul, micul lup scoate un scancet, dupa care se ridica si lupta in continuare, dar se sfarseste la fel. Parea epuizat, insa se ridica si riposteaza in continuare. Dintr-o singura miscare tipul il prinde de gat, sugrumadu-l, dar acesta ii da drumul. Ma uit cum micul lup cade la pamant, dar se ridica, de data asta fugind spre mine. Ma uit din nou in sus. La gatul tipului bandajat se afla un alt lup, unul mare. Era mai mare decat un lup obisnuit si din cate se vede, mult mai puternic. Sangele curgea pe gatul creaturii, iar intr-un final aceasta a fost doborata la pamant. In urmatorul moment, un alt lup aparu de nicaieri, luptand si el cu curaj. Vedeam sange peste tot. Un strigat de durere se aude din partea celui bandajat, dupa care nu se mai misca. A inceput sa se dezintegreze, ramand doar oasele, care au disparut odata cu adierea vantului. Am rasuflat usurata, dupa care m-am ridicar de pe jos. Nu mai era nicio pata de sange. Unul dintre lupii mari merge la micul pui si il linge pe cap, acesta sarind fericit. Erau o familie: mama, tata si copil. Si au luptat toti pentru a ne salva. Ma duc la puisor si il mangai incet pe cap, aratadu-i ca ii multumesc, dupa care toti trei pleaca pe una dintre cele patru stradute. Micul lup se intoarce si latra o data la noi vrand sa ne spuna sa il urmam.
-Hai sa mergem, ii indemn eu pe Alice si Dave.
In timp ce mergeam ma tot gandeam la ce s-a intamplat. Oare faptul ca Alice a imprastiat acea cenusa va avea si alte efecte negative asupra noastra?
-Ce frumos! se aude vocea lui Alice, rupandu-ma din lumea gandurilor.
Ma uit la locul in care eram. Era la fel de sters. Atunci imi indrept privirea spre o usa deschisa. Ma uit inauntru si ii vad pe Alice si Dave. Intru si eu in casa, dupa care vad lupii trecand pe langa mine si iesind. Era o casa mica, dar frumoasa. Avea o bucatarie, combinata cu sufrageria intr-o incapere, iar in cealalta era un dormitor cu 3 paturi. Bineinteles ca avea si o baie, una mica. In partea de living se afla o biblioteca, pe care Alice de cum o vazuse navali pe cartile din interior.
-Deci .. Aici ne vom odihni, dupa care trebuie sa continuam sa cautam o cale de iesire din acest oras.
Alice nu ma baga in seama, deja si-a gasit o carte interesanta, iar Dave parea derutat, uitandu-se de sus in jos, din dreapta in stanga..
-Hello, oameni! le atrag eu atentia. Nu putem sta mult aici.
S-au uitat amandoi la mine, dupa care au dat afirmativ din cap, nepasatori.
-Pff, ma duc sa fac de mancare, zic eu putin iritata.
-Ce faci? intreaba Alice.
-Vad daca pot face clatite. E cel mai usor de facut si e si bun.
Alice zambeste, dupa care isi continua cartea. Ma indrept spre mica bucatarie si imi iau ingredientele. Am tot ce imi trebuie! Yey.
-Si eu vreau sa fac clatite, zice Dave cu un zambet mare pe fata.
Imi dau ochii peste cap si ii fac semn sa vina.
***
-Minunat, zic eu sarcastica. Ai ars toate clatitele.
-Eu?! Eu am facut totul bine. Tu esti un antitalent, spune el.
-Ba nu! ripostez eu. Eu..
-Shht, ma intrerupe Dave punandu-mi degetul la gura. Asta e adevarul, adauga el in soapta.
Isi ia degetul de la gura mea, dupa care imi da la oparte o suvita de par care imi venea in ochi, dupa care zambeste, iar eu ii raspund tot cu un zambet. Eram prinsa intr-o transa si nu puteam sa imi iau privirea de la ochii lui negri sau de la parul lui ciufulit. Nu puteam sa imi iau privirea de la el. Nici el nu isi lua ochii de la mine. Eram amandoi prinsi intr-un joc de priviri, care este intrerupt de un ciocanit. Cand imi dau seama, ma retrag brusc.
-Ma.. Ma duc sa vad cine e la usa, zic eu, iar Dave imi face cu ochiul.
Deschid usa si................