~Lantul magic~

11. Singuratate

Dimimeata cand m-am trezit am observat ca Dave nu mai era.
-Dave !!! strig eu.
Niciun raspuns..
Ma dau jos din copac si ma uit in jur.
-Fiona.. se aude o voce.
-Cine e acolo? Te avertizez, stiu karate, kung fu .. Ăă .. Si vreo alte 20 de cuvinte periculoase!
Se aude un raset, apoi o vad pe Alice venind spre mine.
-Fiona, nu imi vine sa cred! zice ea si ma imbratiseaza.
-Ce cauti aici? zic eu.
-Chiar nu stiu. Nu stiu ce fac. Nu stiu cum am ajuns aici.
-Si acum?
-Ne trebuie ajutor..
Se asterne un moment de liniste.
-Avem nevoie de Rachel si Tom! zic eu.
-De ce?
Inainte sa ii pot raspunde il aud le Dave strigand:
-Hei, lasa-ma! Au. Lasa-ma in pace!
Dupa care il si vad. Era urmarit de un caine. Era un caine mare, care nu parea ca are o rasa anume. Era o combinatie, o corcitura, dar era foarte dragut.
-Fiona, ai de gand sa ma ajuti? Auch, lasa-ma.
Alice vrea sa il ajute, dar nu o las. Ma uit la ce se intampla. Incep sa rad.
-Fiona! striga Dave in timp ce alerga.
-Ok, vin acum, zic eu, inca razand.
Dave alearga in spatele meu. Parea chiar speriat. Cainele s-a oprit in fata mea. Era foarte energic.
-Fiona, fa ceva, zice Dave.
Alice parea derutata, dar nu zicea nimic.
Ma las jos si intind mana. Catelul se apropie si imi miroase mana, dupa care o musca. Dar el doar se juca. Nici nu ma doare. Era doar un pui insetat de joaca. Imi retrag mana si il mangai pe cap. Aveam mici urme de muscaturi pe mana, dar nu erau dureroase.
-Fiona, esti bine? intreaba Alice.
-Da, raspund eu, jucandu-ma cu catelul.
-Fiona! Mai stii? Ajotor, zice Alice reamintindu-mi ca avem nevoie de ajutor.
-Oh, da.
-Ce ajutor? zice Dave. Sunt aici.
Incep sa rad.
-Tu?! zic eu. Pfff..
-Da, eu! Probleme?
Ma uit la el, dupa care incep sa rad.
-Fiona! se rasteste Alice la mine.
-Calmeaza-te, zice Dave.
-Alice, ce e cu tine? spun eu.
-Nimic, dar..
Ma uit la Dave, el se uita la mine, dupa care ne uitam amandoi la Alice.
-Alice vom fi bine, ok? zic eu.
Se uita la mine si zambeste.

Pornim impreuna prin padure. Copacii erau inalti si lasau sa treaca doar cateva raze de soare. Simteam o adiere placuta.
-Ajutooor !!! se aude o voce.
Ma uit in jur, dar nu vad nimic.
-Fiona, ce s-a intamplat? intreaba Dave.
-Nu ai auzit?! zice Alice.
-Ăă.. Nu!
Dupa cateva clipe se aude iar..
-De acolo se aude, zice Alice.
-Ce anume? intreaba Dave, dar nu il bagam in seama.

Fac cativa pasi, dupa care strigatele de ajutor revin. Veneau din toate partile. Ajutor! Avem nevoie de ajutorul tau! Fiona... Nu mai rezistam. Imi pun mainile la urechi si cad la pamant in genunchi. Totul se incetoseaza. Nu mai vad nimic. Totul se invarte. Nu mai inteleg nimic.
-Fiona!!!
Imi deschid ochii. Nu se mai auzea niciun strigat. Niciun sunet. Ma uit in fata. Era Rachel. Stai! Rachel?! Cum? Unde sunt? Ma uit in jur.. Atunci imi dau seama......

Nu mai eram in padure. Eram .. Defapt nu stiu unde eram.
-Rachel ce s-a intamplat? intreb eu.
-Samanta l-a luat si pe Tom..
-Ce?! Cum?! Si cum am ajuns eu aici?
Dar Rachel nu mai era acolo..
-Rachel?! Unde esti??
Eram complet debusolata.
Nu stiam unde sunt.
Nu stiam unde este Alice
Nu stiam unde este.. Dave
Inchid pentru un moment ochii, sperand ca este doar un vis. Ii deschid, dar nu s-a intamplat nimic.
-Fiona..
-Cine e acolo?! zic eu intorcandu-ma.
Nu era nimeni. Analizez tot ce era in jur. Case vechi, strazi inguste si intunecate .. Era o liniste deplina.
Imi intorc privirea si il vad pe Dave.
Isi ridica capul si se uita la mine cu un zambet tamp pe fata, dupa care imi face cu ochiul. De ce face asta? Este singurul gest pe care il fac baietii si care, pur si simplu, ma innebuneste. Contiuna sa se uite la mine, cu acelasi zambet asa de dragut. Un sentimet de siguranta ma cuprinde. Dave se apropie incet de mine, uitandu-se in ochii mei, eu uitandu-ma in ochii lui. Dar.. Acei ochi.. Nu par a fi ai lui. Ce se petrece? Sentimentul de siguranta dispare incet..
-Dave! Stai!
Dar el nu se opreste. Ma dau in spate..
Irisul lui se preschimba incet din negru in rosu.
Merg cu spatele, incet. La un momentdat imi dispare pamantul de sub picioare. Cad in gol. Acum ce fac?
Imi inchid ochii. Simt vantul rece care imi strapungea corpul. Totul era pierdut.
In acel moment mi-am amintit de lant. Mai aveam o sansa. Ma uit la lant si imi doresc sa fiu bine. Strang lantul in mana si inchid ochii. Nu se intampla nimic. Cadeam in gol. Nu stiam unde e sfarsiul. Inima imi batea din ce in ce mai tare. Imi deschid ochii. Nu se mai vedea lumina soarelui. Era intuneric. Parea ca nu e nimic in jur. Nu era cer, nu era pamant, nu erau pereti. Nu era nimic. Incep sa ma panichez din ce in ce mai tare. Unde sunt? Unde se termina acest abis? Viteza cu care cadeam scade pana ma opresc. Nu puteam sa ma deplasez. Eram singura. Nu era nimeni in jurul meu. Era o liniste deplina. Eram mai speriata ca inainte. Dar de ce? In timp ce cadeam credeam ca voi muri. Inima imi batea cu putere si eram speriata. Acum sunt in siguranta. Nu mai e nimeni care sa imi faca rau, dar nimeni care sa imi faca bine. Nu mai e nimeni. E oribil. Acum imi dau seama ca cel mai frica imi e sa fiu singura. Fara familie sau prieteni. Cred ca e cel mai oribil sentiment si e mai oribil ca sentimentul de moarte. Si imi dau seama cat de mult ii iubesc pe cei din jur. Nu mai pot. Dau frau liber lacrimilor care se preling pe obrajii mei reci. Imi strang lantul in mana si mai incerc o data: imi doresc sa fiu alaturi de cei dragi. Nu mai vreau sa fiu singura. Inchid ochii.

Acum nu mai simt acel sentiment rece, care nu putea sa imi dea pace. Ma simt .. in siguranta. Deschid ochii incet. Prima persoana pe care o vad este Dave. Ma uit in ochii lui. Parea speriat, dar dupa ce am schitat un mic zambet, mi-a zambit inapoi. Nu mai rezist. Il strang cu toata puterea intr-o imbratisare. Simt cum mainile lui ma cuprind, raspunzandu-mi la imbratisare. Inchid ochii. O lacrima imi curge incet. Una de fericire. Acum sunt cu cineva. Acum sunt in siguranta. Deschid ochii si o vad pe Alice. Intind mana si ii fac semn sa vina. Se apropie incet si imbratisarea in care eram prinsa cu Dave se transforma intr-o imbratisare de grup.
-Ok, ce e cu toate imbratisarile astea? zice Dave.
-Nimic, doar mi-am dat seama cat de mult tin la voi, zic eu stergandu-mi lacrima si zambind.
Dave se uita la mine confuz. Ma duc la el si il privesc in ochi.
-Oh, scuze. Mi-am dat seama cat de mult tin la Alice, zic eu si incep sa rad.
-Ce?? zice el, zambind.
Imi dau seama imediat ca ar trebui sa fug, asa ca asta si fac, dar nu ajung prea departe pentru ca ma prinde de mana si ma trage spre el.
-Vrei imbratisari? zice el pe un ton de "vai ce-ti fac acum"
Ma strange in brate. Ma strange tare. Prea tare.
-Dave, zic eu. Da-mi drumul. Nu mai pot sa respir.
-Oh, hai. E doar o imbratisare, zice el si ma strange si mai tare.
Chiar daca ma simteam in siguranta cu el, imi venea sa il omor.
-Deci la cine ti tu mult? La Alice? ma intreaba el.
-Da, zic eu, facandu-i in ciuda ca nu zic ce vrea el.
-Si mai cine? continua Dave.
-Ăăm.. Pai
Ma strange si mai tare, incercad sa scoata raspunsul dorit.
-Si la tine, Dave! Acum lasa-ma sa respir.
Imi da drumul si eu rasuflu usurata. Imi ia fata in mainile lui si ma priveste de sus.
-Asa, acum e bine, imi spune si ma pupa pe frunte.
Ii schitez un zambet. Ma intorc spre Alice, vrand sa ii zic sa plecam la drum, dar nu o vad nicaieri.
-Alice!? strig eu. Ali..
-Shhht, ma intrerupe Dave punandu-mi mana la gura. Nu mai tipa asa.
-Aju.. !!
Se aude o voce, dupa care se aude un alt zgomot. E Alice. Striga dupa ajutor.
-Dave, zic eu intorcandu-ma in spate.
-Hai, spune el si ma trage de mana.
Ruby, Kate, July, Tom, Alice.. Toti .. acum ce fac?