Cap. 16

105 7 0
                                    

Simt brațe puternice cum mă cuprind strans lipindu-ma de un piept mult prea cunoscut. Mă întorc să-l privesc, să-l sărut și mai ales să mă cuibăresc acolo unde îmi place cel mai mult. Îmi frec vârful nasului de pieptul tatuat și adorm fericită că este din nou lângă mine. Este iarăși bărbatul care a fost! Îl iubesc! Doamne, cât îl iubesc!!

Dar..încep să simt răcoare! Atunci îmi dau seama că sunt singură pe același covor unde acum câteva secunde visam că-mi îmbrățișez iubirea! Cam așa a fost fiecare seara de când Dario se află în spital.

Mă ridic cu greu, îmi iau halatul cu care m-am acoperit și merg să pregătesc micul dejun, dar, Jorge și Agustina fac deja asta.

- Bună dimineața, draga mea, spune Jorge.

- Bună dimineața, Cristina, saluta și Agustina.

Ii salut și eu cu un zâmbet larg..sunt fericită că au acceptat să stea aici. Poate mă vor ajuta cu acestă suferita sfâșietoare!

- Tortilla? mă întreabă Agustina zâmbind.

Asta mi-a pregătit prima dată Dario. Simt cum lacrimile se luptă să-mi iasă din ochii mei obosiți..chiar reușesc, dar le șterg repede și inspir adânc.

- Nu prea pot manca, puțin, vă rog.

Până mă servește îmi pregătesc un ceai.

- Doriți ceai??

- Nu, mulțumim!

Tatăl lui Dario bea cafea și Agustina la fel, dar ea..își aprinde o țigară. Mirosul îmi amintește de Dario și încep să zâmbesc, apoi să plâng fin nou.

Agustina se ridică și vine spre mine cuprinzându-ma într-o îmbrățișare delicată.

- Trebuie să te liniștești, știu că este greu, dar dacă te vei îmbolnăvi și tu..atunci, Dario cum va reuși fără tine?! Tu ești stâlpul lui, exact cum el este al tău! Jorge mi-a povestit toată viața ta, cât știe de la voi..cum ai fost mereu așa trebuie să fii..puternică!

Îmi spune toate aceste cuvinte înghițind cu greu, vorbind lent. Știu că și ea plânge mult, chiar și Jorge..

Ciugulesc puțin din ce a preparat Agustina, merg să fac un duș, iar după ce mă schimb revin în living unde mă decid să încerc să lucrez ceva. Poate dacă mă afund în lucru nu voi mai plânge atât. Acum Dario și-a revenit din comă, știu că se va recupera. Nu contează în cât timp, voi lucra în același ritm cu el.

O sun pe Andreea.

- Oare are Roby un prieten de mare încredere care să vină cât va fii nevoie la studioul unde lucra Dario?

- Voi discuta cu el! Cum este Dario?

- Tot așa, dar știu că își va reveni, îi spun optimistă Andreei.

- Mă bucur să te aud vorbind așa! Sună-mă orice ai nevoie!

Sper că nu-l va supara decizia mea pe Dario, dar nu vreau să închid prima lui afacere.
Vorbesc și cu Dominique pentru a afla orarul de azi. Voi merge la firmă câteva ore, după care fug la Dario să stau cu el până când o să adoarmă.

Dimineața i se face tratament, după care adoarme, iar când se trezește eu voi fii acolo.

Îmi anunț musafirii de planurile mele, Jorge se oferă să mă ducă la birou, dar îl refuz politicos deoarece va veni Dominique după mine.

Nu am avut niciodată nevoie de un permis, dar acum vreau să încep să fac școala de șoferi. Nu pot depinde de toată lumea când va veni Dario acasă și va fii nevoie sa-l duc la recuperare.

ROYALUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum