ROYAL

Cap. 1

Nu am fost niciodată o fata sociabilă, mereu am fost retrasă, nu am avut prieteni, mă înțelegeam binișor cu o vecina din satul de unde locuiesc,imi era și colega de clasă.
Când aveam cincisprezece ani mama mea s-a îmbolnăvit și după un an ne-a părăsit.

Pe tatăl meu nu l-am cunoscut niciodată, a plecat la muncă în Anglia la două luni după ce m-am născut, dar nu s-a mai întors vreodată și nici nu m-a cautat. Părinții mei nu au fost niciodată căsătoriți, așa că, i-a fost ușor să ne lase în plata Domnului.

Mama m-a crescut împreună cu bunica mea încă de cand m-am născut. De la vârsta de șaisprezece ani am rămas cu mama Doina, cum îi spuneam bunicii. Dar din păcate și ea, datorită vârstei înainte, s-a stins la trei ani după mama.

Am făcut doar liceul, abia am terminat fiind mereu preocupată de bunica mea. Am avut grijă de ea, în loc să pot învață sau să fac tot ceea ce făceau colegii mei eu făceam tot ceea ce mama Doina nu putea. Adică era adultul. Făceam curățenia, spălăm hainele, cumpărăturile alimentelor, mâncarea. Absolut tot ceea ce face o femeie în casă, nu un copil. Dar asta era, ea m-a crescut cu multă dragoste și dedicație, m-a iubit mult și era rândul meu să fac tot ceea ce pot pentru ea.

Când m-a părăsit și ea aveam deja nouăsprezece ani, abia terminasem liceul! Parcă a așteptat să mă vadă absolvind. Din păcate imediat după am rămas a nimănui.

Am suferit enorm, am plâns mult, foarte mult. Nu știam încotro s-o apuc sau să fac. Mi-am căutat de muncă, dar era un salariu mizer. Abia îmi ajungeau să plătesc transportul și cheltuielile necesare. Clar nu-mi mai rămâneau să și mănânc.

Unei vecine, care a fost prietenă cu mama mea, i s-a făcut milă de mine și, într-o zi m-a chemat la ea.

- Draga mea, spune ea cu un glas liniștitor, fiica mea, Andreea lucrează în Nisa la un hotel. Este camerista și în timpul liber mai face curățenie pentru bani în plus la diferiți oameni. Te-am urmărit de când a murit bunica ta și mi-am dat seama cât îți este de greu, așa că am îndrăznit s-o întreb pe Andreea dacă ar fii dispusă să-ți dea o mână de ajutor. Și a acceptat cu dragă inimă, asta bineînțeles dacă ești și tu dispusă, zice ea zambindu-mi.

Am rămas fără cuvinte, nu știu ce să spun, aș vrea să urlu de fericire. Stau cu lacrimi în ochi și o privesc pe doamna Geta cum așteaptă un răspuns. Eu nu știu limba, abia vorbesc puțină engleză, cum nu m-am putut ocupa de școală..mă întristez pentru că știu că nu am cum să lucrez într-o altă țară când nu cunosc nici măcar o limbă străină.

- Vă mulțumesc din suflet că vă preocupați pentru mine, dar..fac o pauză lasamndu-mi privirea în podea, aș accepta cu inima deschisă, dar eu nu știu să vorbesc altă limbă în afară de română.

- Of..dar dragă, continuă ea, nu este nevoie de o limbă străină pentru a face curățenie într-un hotel. Andreea mi-a spus că în trei săptămâni se vor face angajări noi pentru posturile de cameriste. Iar dacă tu ești de acord îți va cumpăra chiar ea biletul și te va ajuta până te pui pe picioare puțin. Știu că ești o fata harnică, te-am văzut mereu cum numai tu munceai în casă. Deci, ce părere ai scumpo?

Îmi șterg lacrimile, care acum au devenit de fericire,îi sar în brațe și o strag cât pot de tare.

-  Vă mulțumesc. Of Doamne, spun plângând fără consolare și continuând să o țin în brațe, vă mulțumesc mult pentru această ocazie extraordinară.

Doamna Geta mă mângâie pe parul lung și negru, simt nevoia să stau acolo în brațele ei, parcă mi-as îmbrățișa mama, bunica. Îmi este dor de ambele.

După o perioadă îi dau drumul și ea își sună fiica pentru a discuta și eu cu ea.

O știu pe Andreea de prin micuțul sat, este mai mare cu doi ani decat mine, nici ea nu a avut o condiție materială bună, tocmai de aceea a și plecat imediat după liceu.
Este blondă cu ochii verzi, micuța de înălțime și slabuta, este foarte frumoasa,