Cap. 19

95 7 0
                                    

Este șapte decembrie, ziua când merg la contol. Mă simt obosită, sânii, dar mai ales sfarcurile mă dor îngrozitor. Am stări schimbătoare, plâng, mă enervez aiurea. Ieri am scăpat o bagheta pe jos și am început să înjur. Dario s-a distrat copios cand m-a auzit. Eu nu am înjurat niciodată!
La birou nu mă prea pot concentra. Am vomitat o data și Dominique m-a întrebat dacă sunt bine..cred că s-a prins, este foarte perspicace, dar nu a zis nimic, doar m-a adus acasă. Mă bucur că Dario este tot mai bine. Nu se forțează cu absolut nimic. Astăzi va  conduce el până la cabinetul ginecologic.
Dar deocamdată suntem tot în pat, îmbrățișați ca întotdeauna.

- Dario, spun ridicându-mi puțin fața din ascunzătoarea mea, oare mai încap în rochia de mireasa, îl întreb îngrijorată.

- Bineînțeles!! Nu te-ai îngrășat, doar ți se pare ție. Numai sânii s-au umflat..

- Și nici nu-ți place, îi spun râzând.

- Îmi place tot la tine! Și când o să-ți crească funduletul o să-mi placă, spune în timp ce mă prinde de fese.

Merg la bucătărie să pregătesc micul dejun, îi dau pastila lui Dario și pornesc și mașina de spălat haine. Azi ar trebui să fac puțină curățenie, nu am mai aspirat de vreo patru zile și deja mi se pare că este mizerie, praf peste tot. Of!! Nu am fost așa obosită niciodată. Sunt și foarte amețita. Câteodată stau pe scaun și amețesc, exact ca acum..stau pe canapea și simt cum mă cuprinde un val de căldură urmat de o amețeală puternică și îmi pun fața în palme.

- Iubire! strigă Dario.

Simt cum mă cuprinde în brațe și mă sărută în spatele gâtului.

- Ihm!!

- Iar ești amețita..off..imediat o să treacă.

Nu vreau să se îngrijoreze, dar nu am cum să-mi controlez stările. Simt că încep sa-mi revin și-mi ridic privirea la iubitul meu.

- Este normal să mă simt așa, nu vreau să te îngrijorezi, nu vreau să te simți iarăși rău, te rog!! Este normal să amețesc sau să am diferite stări.

- Nu o să pățesc nimic! Ti-am jurat că nu o să te părăsesc niciodată..și așa va fii!!

Îi simt palmele cum îmi prin fața și vârful nasului cum se freacă de al meu!

- O să angajez o femeie pentru treburile casnice care să vină de două ori pe săptămână. Nu vreau să risc nimic! zice ferm.

Știu că nu mă pot certa cu el când este așa, dar mă si bucur pentru că sincer, nu mă simt bine deloc.

- Mulțumesc!

Am emoții când intru în cabinet. Îmi transpiră palmele, inima parcă vrea sa-mi iasă din piept așa de tare bate. Dario mă simte si-mi sărută dosul palmei.

- O să fie totul bine! spune cu zâmbetul pe buze.

Mă privește atât de frumos, de când l-am cunoscut mi-a plăcut felul în care mă urmărea cu privirea. Doamne!! Cât îl pot iubi pe acest bărbat. Îl privesc și eu direct în ochii lui superbi.

- Sper să aibă ochii tăi! mă trezesc vorbind cu voce tare.

Îmi zâmbește și-mi sărută fiecare pleoapa în parte.

Îmi aud numele. O asistenta mă îndrumă către o camera să mă schimb cu un halat, apoi intru în cabinet pe o altă ușa. Dario este deja înăuntru. Îl aud spunându-i doctorului că sunt mai mereu amețita. Oare este îngrijorat așa de tare sau doctorul l-a întrebat.

- Bună ziua, îl salut pe doctorița.

- Bună ziua, luați un loc vă rog.

- Mulțumesc!

ROYALUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum