Fantoma din vecini

Cap. 2

Hannah ateriza in genunchi si in coate. Se rasuci repede ca sa vada ce anume o lovise: un baiai pe bicicleta.
- Iarta-ma! striga el. Sari iute de pe bicicleta, lasand-o sa cada pe iarba: Nu te-am vazut!
"Ma imbrac in verde si portocaliu", ii trecu prin minte lui Hannah. "Cum de nu m-a vazut?"
Se ridica si incerca sa isi stearga urmele de iarba din genunchi.
- Au, mormai ea, incruntandu-se spre baiat.
- Am incercat sa pun frana, se justifica el incet.
Hannah observa ca pustiul are parul rosu-portocaliu, aproape la fel de portocaliu ca miezul unui dovleac, ochi caprui si o fata plina de pistrui.
- Ce cauti cu bicicleta la mine in gradina? il chestiona Hannah.
- Gradina ta? Pustiul isi miji ochii intunecati spre ea: De cand e a ta?
- De cand m-am nascut, i-o reteza Hannah.
- Baiatul indeparta o frunza din parul fetei.
- Locuiesti aici? o intreba el, aratand spre casa fetei.
Hannah aproba.
- Dar tu unde locuiesti? il intreba la randul ei.
Isi cerceta coatele: murdare, dar fara vanatai sau zgarieturi.
- Chiar langa tine, ii raspunse baiatul, intorcandu-se spre cabanuta care se inalta chiar langa a lor.
- Ce? exclama ea, luata prin surprindere. Nu ai cum sa stai acolo!
- De ce nu? se intreba baiatul.
- Casa aceea este pustie, ii explica Hannah, cercetandu-i expresia fetei. A ramas asa de cand s-a mutat de acolo familia Dodson.
- Acum nu mai e goala, zise el. Eu locuiesc acolo. Impreuna cu mama.
"Dar cum se poate asa ceva?" se minuna Hannah. "Cum se poate muta cineva chiar langa noi fara ca eu sa-mi dau seama de lucrul acesta?"
"Chiar ieri ma-m jucam cu gemenii aici", se gandi ea, privindu-l cu mare atentie pe baiat. "Sunt sigura ca era intuneric in casa aceea si era goala."
- Cum te cheama?
- Danny. Danny Anderson.
Se prezenta si ea, la randul sau.
- Asadar suntem vecini, zise ea. Eu am 12 ani, dar tu?
- Si eu tot 12. Se apleca sa isi cerceteze mai bine bicicleta si indeparta un smoc de iarba care se prinsese intre spitele rotii din spate: Cum de nu te-am vazut pe aici pana acum? o intreba el, suspicios.
- Dar cum de eu nu te-am vazut pe tine? ii raspunse ea.
Baiatul ridica din umeri. Piele i se increti la coltul ochilor si un zambet timid ii aluneca pe chip.
- Tocmai v-ati mutat? nu-l slabi Hannah , incercand sa dezvaluie acest mister.
- Nu, raspunse el, concentrandu-se mai degraba asupra bicicletei.
- Nu? Pai de cand locuiesti aici? il intreba ea.
- De ceva vreme.
"Asta-i imposibil!" se gandi Hannah. "N-are cum sa se fi mutat in casa vecina fara ca eu sa bag de seama!"
Insa inainte sa poata reactiona in vreun fel, o voce pitigaiata o chema in casa:
- Hannah! Hannah! Herb nu vrea sa-mi dea inapoi Gameboy-ul!
Bill se ivise in capul treptelor, sprijinindu-se de usa larg deschisa.
- Unde e mama? ii striga Hannah. Ti-l da ea inapoi!
- Bine.
Bill pleca in cautarea doamnei Fairchild, trantind usa cu zgomot in urma lui.
Hannah se intoarse spre Danny, dar pustiul disparu brusc.

Va urma...