Fantoma din vecini

Cap. 3

De obicei, posta venea putin inainte de amiaza. Hannah goni nerabdatoare spre capatul aleii din fata casei si deschise cutia postala.
Nu primise nimic: nici un plic, nimic.
Dezamagita, fata se grabi spre camera ei, pentru a-i scrie un mesaj usturator celei mai bune prietene, Janey Pace.

Draga mea Janey,
Sper ca te distrezi de minune in tabara. Dar nici prea bine, pentru ca ti-ai incalcat promisiunea. Mi-ai spus ca imi vei scrie zilnic, si pana acum nu am prinit nici macar o VEDERE amarata!
Sunt atat de PLICTISITA, ca nici nu stiu ce sa mai fac! Nici nu-ti poti inchipui ce nasol poate fi in Greenwood Falls cand nu e nimeni pe-aici. E MOARTE curata!
Ma uit la televizor si citesc mult. Iti vine sa crezi ca deja am citit TOATE cartile de pe lista noastra de lectura pentru vacanta, pe care ne-a dat-o profa? Tata ne-a promis ca ne va duce in Miller Woods, cu cortul - MARE AVENTURA -, dar pana acum a lucrat cam toata saptamana, asa ca nu prea cred ca vom merge pana la urma.
PLICTISEALA!
Aseara eram asa de plictisita, incat i-am scos pe gemeni in curte, am aprins un foc de tabara in spatele garajului si ne-am prefacut ca suntem in tabara, cu cortul, iar eu le-am spus o gramada de povesti cu fantome.
Bineinteles ca nu vor sa recunoasca, dar stiu ca le-a placut teribil. Dar tu stii cum ma sperie pe mine povestile cu stafii. Mi se parea ca vad umbre ciudate si tot felul de chestii ascunse pe dupa copaci. Cred ca a fost haios. M-am speriat de una singura, daca-ti vine sa crezi asa ceva!
Janey, sa nu razi! Nici tie nu-ti plac povestile cu fantome.
Singura noutate este ca langa noi s-a mutat un baiat, stii, in casa unde a locuit familia Dodson. Il cheama Danny si e de-o varsta cu noi, are parul rosu si e pistruitat; e dragut, cel putin eu asa cred.
Nu l-am intalnit decat o singura data. Poate ca o sa am mai multe sa-ti spun despre el ceva mai tarziu.
Dar acum este RANDUL TAU sa imi scrii. Haide, Janey! Mi-ai promis! Ai intalnit baieti draguti in tabara? DE-ASTA esti asa de ocupata si n-ai timp sa-mi scrii si mie?
Daca nu am nici o veste de la tine, atunci sper sa faci intoxicatie sau mancarimi - mai ales in locurile unde nu te poti scarpina!

                              Cu drag, Hannah

Hannah impaturi scrisoarea si o puse intr-un plic. Unicul ei birou era asezat chiar in fata ferestrei. Daca se apleca putin peste el putea sa vada casa vecina.
"Ma intreb daca aceea este camera lui Danny?" se gandi ea, incercand sa zareasca putin din interiorul casei vecine prin fereastra de vizavi. Dar perdelele erau trase si o impiedicau sa vada ceva.
Hannah se ridica. Isi trecu peria prin par, apoi cobora ca sa duca scrisoarea la posta.
Undeva, prin spatele casei o auzea pe mama lor care ii certa pe gemeni. Pustii chicoteau, in timp ce doamna Fairchild tipa la ei de zor. Hannah auzi un zgomot facut de lucru trantit. Apoi mai multe chicote.
- Am iesit! striga ea, deschizand usa de la intrare.
"Probabil nici nu au auzit", isi dadu iar cu parerea.
Dupa-amiaza era caniculara, fara nici o adiere de vant, iar aerul era umed, sufocant. Chiar ieri tatal lui Hanmah tunsese iarba de pe peluza din fata casei. Iarba proaspat taiata avea o mireasma dulce, placuta. Hannah se indrepta spre strada.
Isi arunca o privire spre casa lui Danny. Nici tipenie de om acolo. Usa de la intrare era bine inchisa. Fereastra uriasa de la sufragerie aflata la parter parea pustie si intunecata.
Hannah se hotara sa mearga pe jos vreo 3 strazi pana in centru.
Trotuarul era acoperit de fire de iarba taiata, verdele lor batand acum in cafeniu. Fredonand o melodie, Hannah trecu prin fata casei doamnei Quilty, o constructie mare din caramida rosie. Proprietara casei era in gradina si smulgea buruienile dintre rasaduri.
- Buna ziua, doamna Quilty. Ce mai faceti? ii striga Hannah.
Doamna Quilty nu se deranja deloc de la treburile ei.
"Ce snoaba!" se necaji Hannah. Stiu ca m-a auzit.
Fata traversa strada. Dintr-o casa de pe colt ajungeau la ea acordurile unui pian. Cineva exersa o bucata muzicala clasica, citind gresit aceeasi nota de fiecare data, apoi luand-o de la capat.
"Ce bine imi pare ca nu sunt astia vecinii mei", gandi ea si chipul i se lumina de un zambet strengaresc.
Parcurse restul drumului fredonand incet.
Cladirea oficiului postal, alba, cu 2 etaje, se inalta de cealalta parte a pietii din centrul oraselului; in toropeala dupa-amiezi steagul de la intrare ramasese pleostit, atarnand jalnic. In piata se mai gaseau o banca, o frizerie, o alimentara mica si o benzinarie. Pe stradutele ce porneau ca razele din piata mai puteai vedea cateva magazine, o cofetarie Harder's si un restaurant care avea o firma pe care scria simplu: "Restaurant".
Din alimentara tocmai ieseau 2 doamne. Prin vitrina frizeriei, Hannah il zari pe Ernie, frizerul, care statea pe un scaun si citea o revista.
"O scena de-a dreptul antrenanta", isi zise fata, clatinand din cap.
Hannah traversa portiunea de iarba din mijlocul pietei si puse scrisoarea in cutia de la intrarea oficiului postal. Incepu sa mearga inapoi spre casa, cand auzi niste strigate furioase si se opri. Isi dadu seama ca tipetele veneau din spatele postei. Cel care tipa era un barbat.
Auzi si glasurile unor baieti. Alte tipete.
Porni in fuga pe langa cladire spre locul de unde veneau strigatele.
Aproape ajunsese in aleea din spatele postei, cand auzi un tipat ascutit, de durere.

Va urma...

P.S. Spuneti-mi daca vreti sa mai continui povestea :-3