Fantoma din vecini

Cap. 6

Hannah tipa si isi inchise ochii.
"Trebuie sa ma duc dupa ajutor", se gandi ea.
Cu inima batandu-i de sa-i sparga pieptul, se forta sa isi deschida ochii pentru a-l cauta pe Danny din priviri, zacand intins pe pamant. Numai ca, spre marea ei surpriza, Danny statea in picioare chiar in fata ei, afisand un zambet strengaresc.
- Ha? ii scapa fetei, de surpriza. Esti...esti teafar?
Danny incuvinta, zambind in continuare.
"N-a facut nici un zgomot, isi dadu seama Hannah, fixandu-l. A cazut pe pamant fara sa faca nici cel mai mic zgomot."
Il prinse de umar.
- Sigur esti teafar?
- N-am nimic, zise Danny calm. Sunt poreclit Diabolicul. Danny Diabolicul Anderson. Cel putin asa imi zice mama intotdeauna.
Arunca mingea dintr-o mana in alta, fara sa para deloc afectat de ceea ce tocmai se intamplase.
- Am tras o sperietura zdravana! tipa Hannah. Frica ei se transforma incetul cu incetul in furie: De ce ai facut asta?
Baiatul rase.
- Ai fi putut sa mori! il dojeni ea.
- Nu, in nici un caz, ii raspunse el indiferent.
Fata se stramba la el, dar in acelasi timp il privi cu atentie in ochii caprui.
- Faci smecherii de astea tot timpul? Te arunci de pe acoperis ca sa sperii oamenii?
Zambetul baiatului se lati si mai mult, dar nu rosti un cuvant. Se intoarse cu spatele la ea si arunca din nou mingea spre zidul casei.
"Toc."
- Bine, dar cadeai cu capul inainte, zise Hannah. Te-am vazut. Cum de ai aterizat in picioare?
Danny rase usor.
- Ca prin farmec, ii raspunse el timid.
- Dar..., dar...!
- Hannah! Hannah!
Fata se rasuci pe loc si o zari pe mama ei care o striga de la intrarea din spatele casei.
- Ce este? ii raspunse Hannah.
"Toc."
- Trebuie sa plec in oras o ora. Poti sa vii sa ai tu grija de Bill si Herb?
Hannah se intoarse spre Danny.
- Trebuie sa plec. Ne vedem mai tarziu.
- Da, pe curand, ii raspunse el, aruncandu-i un zambet care ii increti toata fata pistruiata.
"Toc."
Hannah auzea sunetul mingii care se lovea de zidul casei stil cabana, in timp ce se indeparta repejor, traversand aleea dintre cele 2 case. Din nou, ii reveni in minte imaginea lui Danny cazand de pe acoperis.
"Cum a facut asta?" se intreba fata. "Cum de a reusit sa cada in picioare, fara nici un zgomot?"
- Am sa lipsesc doar o ora, ii zise mama, cautandu-si prin geanta cheile de masina. Cum e vremea afara? Au zis ca se va innora si la noapte chiar va ploua.
"Alt buletin meteo", isi zise Hannah, dandu-si ochii peste cap.
- Te rog, nu-i lasa sa se omoare intre ei, daca reusesti, bineinteles, o sfatui doamna Fairchild; isi gasi, in cele din urma, cheile si isi inchise geanta.
- Eram cu Danny, o informa Hannah. Pustiul care s-a mutat langa noi. L-ai vazut?
- Nu. Imi pare rau.
Doamna Fairchild se indrepta in graba spre usa.
- Nu l-ai vazut? striga Hannah dupa ea.
Dar usa se inchise brusc.
Bill si Herb isi facura aparitia, o prinsera Hannah fiecare de cate o mana si o trasera la ei in camera.
- Nu te supara, frate! ceru Bill.
- Daaaa! Hai sa ne jucam de-a nu te supara, frate! veni ca un ecou vocea lui Herb.
Hannah isi dadu ochii peste cap. Detesta jocul acesta. Era asa de tampit.
- Bina, ofta.
Se aseza pe podea, langa ei.
- Ieeee! striga Bill vesel, deschizand plansa de joc. Joci cu noi?
- Da. Ma joc si eu, ii spuse Hannah vadit ofticata.
- Si avem voie sa trisam? se interesa Bill.
- Daa! Hai sa trisam! ii indemna Herb, ranjind plin de entuziasm.
Dupa cina, gemenii urcara la etaj pentru obisnuita cearta ce avea ca subiect care dintre ei va face ultimul baie. Amandoi urau acest lucru si intotdeauna se certau care sa ramana ultimul.
Hannah isi ajuta parintii sa stranga masa, apoi se muta in camera de zi. In timp ce se indrepta spre fereastra, gandurile ii zburara din nou la Danny.
Trase draperiile si isi lipi fruntea de sticla rece a geamului. Ochii ei cercetau pentru a nu stiu cata oara casa invecinata.
Soarele coborase deja. Casa lui Danny era invaluita acum de umbre lungi, intunecate, iar draperiile si perdelele erau trase.
Hannah isi dadu seama capana acum nu a vazut pe nimeni inauntrul acestei case. Niciodata nu l-a vazut pe Danny intrand sau iesind din casa.
N-a vazut niciodata pe nimeni iesind din casa.
Hannah se indeparta de la fereastra, incercand sa se controleze. Isi amintea limpede dimineata cand l-a intalnit pe Danny, atunxi cand a lovit-o cu bicicleta in curtea din spate. Vorbea cu el - cand el a disparut ca prin farmec.
Isi aduse aminte cum pustiul parea ca se topeste in umbra casei, cum a trebuit sa priveasca intens ca sa il vada. Si se gandi cum baiatul parca a plutit pana la pamant, aterizand fara cel mai mic zgomot tocmai de pe acoperis.
Fara zgomot, ca o fantoma.
"Hannah, pe unde iti zboara mintea?!" se mustra de una singura.
"Oare nu cumva inventez inca o poveste cu fantome?"
Deodata, mintea ii fu invadata de atatea intrebari: Cum de s-a mutat Danny cu familia lui in vecini, fara ca ea sa observe macar? Cum poate sa mearga la aceeasi scoala, in aceeasi clasa, fara ca ea sa-l fi intalnit vreodata?
Cum de ea nu-i cunostea pe prietenii lui, iar el nu-i cunostea pe ai ei?
"E asa de ciudat", se gandi ea.
"Nu a luat-o razna imaginatia mea! Nu inventez nimic din toate astea!
Dar daca Danny chiar este o fantoma?"
Of, numai de-ar avea pe cineva cu care sa discute despre treburile astea, cineva caruia sa-i impartaseasca gandurile despre Danny. Dar toate prietenele ei erau plecate. Iar parintii n-ar asculta niciodata o poveste atat de trasnita.
"Va trebui sa demonstrez de una singura teoria asta, se hotara Hannah. Il voi studia. Voi fi ca un om de stiinta. Il voi observa. Il voi spiona."
Se decise sa se duca pana la fereastra de la bucataria casei lui Danny, sa arunce o privire inauntru.
Iesi pe usa din spate, inchizand-o in urma ei. Seara era placuta, calduta, netulburata de nici o adiere de vant. Pe cerul de un albastru regesc atarna palida o geana de luna.
Hannah traversa curtea din spate cu pasi mari, repezi, insotita de concertul zgomotos al greierilor. Casa lui Danny se inalta chiar in fata ei, intunecata pe fundalul cerului.
Scara mai era inca rezemata de zidul din spatele casei.
Hannah strabatu si aleea dintre curtea lui Danny si a ei. Cu inima cat un purice, fata trecu de peluza si urca in tacere cele 3 trepte de ciment care duceau la usa din dos. Usa bucatariei era inchisa.
Se apropie, isi lipi fetisoara de geam si privi in bucatarie - si i se taie rasuflarea.

Va urma...