Fantoma din vecini

Cap. 4

- Hei...! striga Hannah si alerga pana acolo. Ce se petrece aici?
In spatele oficiului postal era o alee ingusta - un loc retras unde pustilor le placea sa se joace.
Hannah il zari pe domnul Chesney, dirigintele postei. Barbatul isi agita furios pumnul spre un maidanez, cu blana ca sarma.
Pe alee mai erau si 3 baieti. Hannah il recunoscu pe Danny, care se afla in urma celorlalti 2 baieti, dar pe acestia fata nu ii cunostea.
Cainele isi tinea capul plecat si scancea incet. Un baiat inalt, slabut si desirat, cu parul blond, ciufulit prinse cainele cu grija si se apleca langa el, ca sa-l linisteasca.
- Nu arunca cu pietre in cainele meu! striga baiatul catre domnul Chesney.
Celalalt baiat pasi mai in fata. Era scund, durduliu, genul de pusti dur, cu parul negru, dat cu gel, in forma de tepi. Ii arunca o privire grea domnului Chesney, strangand pumnii amenintator.
Danny era si el acolo, dar putin retras, foarte palid, cu ochii mijiti din cauza incordarii.
- Plecati! Plecati de aici! V-am avertizat! se rasti domnul Chesney - un barbat slab, cu fata schimonosita, chel si cu o mustata stufoasa sub nasul ascutit. Era imbracat cu un costum cenusiu din stofa de lana , croit strans pe corp, desi afara era o caldura inabusitoare.
- Dar n-ai nici un drept sa imi ranesti cainele! insista baiatul blondut, mangaind in continuare catelul.
Cainele, care dadea cu furie din coada-i ciunta, ii linse mana baiatului.
- Asta este proprietatea statului, ii raspunse taios dirigintele postei. Va avertizez - plecati de aici! Acesta nu este loc de joaca pentru voi, derbedeilor!
Facu amenintator un pas spre cei 3 baieti.
Hannah observa cum Danny face cativa pasi inapoi, speriat. Ceilalti baieti ramasera pe pozitii, privindu-l sfidator pe dirigintele rosu la fata ca racul, de enervare. "Sunt mai mari" observa Hannah. Mai mari decat Danny. Pareau sa fie cu cativa ani mai mari.
- Am sa-i spun tatalui meu ca l-ai lovit pe Rusty, zise baiatul cel blond.
- Spune-i mai intai tatalui tau ca ai intrat pe proprietatea altcuiva, i-o reteza domnul Chesney. Si mai spune-i ca ai fost nepoliticos si nerespectuos. Si spune-i ca voi depune o reclamatie la adresa voastra, la toti 3, daca va mai prind ca puneti piciorul pe aici, derbedeilor!
- Nu suntem derbedei! ii striga suparat baiatul mai grasut.
Apoi toti 3 se rasucira pe calcaie si o luara la fuga pe alee. Cainele facea zigzaguri in urma lor, dand bucuros din coada.
Domnul Chesney trecu in viteza pe langa Hannah, mormaind cateva injuraturi si blesteme. Era atat de nervos, ca trecu pe langa fata si o impinse fara sa vrea intr-o parte, in drumul sau spre intrarea in cladire.
"Ce ticalos", se gandi Hannah, clatinand din cap. "Care naiba o fi problema lui?"
Toti copiii din Greenwood Falls il urau pe domnul Chesney. Si asta in special pentru ca nu-i placeau copiii. Tot timpul tipa la ei sa nu mai piarda vremea prin piata sau sa nu mai dea muzica asa de tare, sau sa nu mai rada atat, se rastea la ei sa nu mai treaca pe pretioasa lui alee.
"Se poarta de parca tot orasul e al lui", conchise Hannah.
De Halloween, Hannah si un grup de prietene s-au decis in cele din urma sa treaca si pe la casa domnului Chesney si sa ii picteze ferestrele, pastrand traditia glumelor de Halloween. Dar, spre dezamagirea lor, Chesney era pregatit pentru orice fel de trasnai de Halloween. Era pe pozitie, in fata ferestrei din fata, cu o pusca enorma in mana.
Hannah si prietenele ei si-au continuat turul, bosumflate si speriate in acelasi timp.
"Stie exact cat de mult il uram", isi dadu cu parerea Hannah.
"Si nici ca-i pasa."
Aleea se cufundase in tacere acum. Hannah se indrepta inapoi spre piata oraselului, gandindu-se la Danny: era atat de speriat, asa de palid la fata. Parea ca mai are putin si se topeste in lumina sclipitoare a soarelui.
"Insa cei 2 prieteni al lui Danny nu au parut deloc afectati, isi continua Hannah sirul gandurilor. Pareau furiosi si destul de duri. Sau poate doar faceau pe durii pentru ca domnul Chesney s-a purtat oribil cu catelul pustiului blond."
Traversand piata, Hannah cauta din priviri semne de viata. In frizerie luminata din plin de razele soarelui, Ernie era tot in scaunul lui, cu nasul cufundat in revista. O masina break, de culoare albastra, trase la pompa benzinariei. O femeie pe care Hannah nu o recunoscu se grabea sa ajunga la banca, inainte ca aceasta sa se inchida.
Nici urma de Danny si de prietenii lui.
"Ei, cred ca ma duc acasa sa prind General Hospital" , se resemna Hannah cu un oftat. Traversa strada si o porni anevoie spre casa.
Strada era marginita de copaci inalti artari - mesteceni si sassafra. Frunzisul lui era atat de dens, incat nu strabatea aproape deloc lumina soarelui.
Mergand pe sub copaci, Hannah isi dadu seama ca in umbra lor era mai racoare.
Ajunse la jumatatea drumului, cand o surprinse o figura intunecata, care rasari din spatele unui copac.
La inceput, Hannah crezu ca e doar umbra copacului batran. O data ce ochii i s-au obisnuit cu umbra, silueta ii aparu mai clara.
Hannah icni si se opri din mers.
Il privi intens, mijindu-si ochii, incercand sa vada mai bine.
Statea in umbra intunecata a copacului. Imbracat din cap pana-n picioare in negru, era inalt si zvelt, iar chipul ii era ascuns in totalitate.
Pe Hannah o trecu un fior pe sira spinarii.
"Oare cine e?" se intreba ea. Si de ce este imbracat asa?
De ce sta asa nemiscat, ascuns in penumbra, fixandu-ma din obscuritate?
Incearca sa ma sperie?"
Ridica incet mana, facandu-i semn fetei sa se apropie.
Hannah facu un pas inapoi; inima ii batea prea tare.
Oare chiar este cineva acolo?
O silueta in negru?
Sau nu sunt decat umbrele copacilor?
Nu era sigura - pana cand il auzi soptind:
- Hannah...Hannah...
O umbra subtire, intunecata, facandu-i semn cu niste brate subtiri ca betele, care-i tot soptea. O soapta seaca, neomeneasca.
- Nu! tipa Hannah.
Se rasuci pe loc si se opinti sa alerge, cat mai departe. Picioarele i se inmuiasera de tot. Genunchii nu mai voiau sa se indoaie.
Dar se forta sa fuga. Mai repede.
Mai repede.
O urmareste?

Va urma...