Ajutorul psihologului(in curs de editare)

''Nu am cum sa scap de Chris''

Deja este insuportabila situatia aceasta,vorbesc la modul cel mai serios,adica eu nu am probleme,nu?Nici nu am avut probleme...atat de mari. Adica toti avem probleme si pana la urma urmei,le rezolvam iar eu nu prea cred ca am nevoie de ajutor,mai ales de ajutorul lui. Nu vezi ca ma crede o nebuna?Bine,recunosc acum ca am exagerat cu lama si toate acele lucruri dar e treaba mea ce fac si mai bine nu ma prindea tata in ziua aia,de fapt mai bine nu murea matusa. Intru in casa,ma duc la baie si izbucnesc in plans,nu inteleg de ce trebuia sa mi se intample asa ceva. Nu conteaza,nimic nu conteaza,o sa ma tai in continuare! Macar asta ma face sa ma simt mai bine,ma duc in vitrina de alaturi si gasesc lama de rezerva pe care dupa cum vad,nu a observat-o,o iau repede,dupa care incep sa creez linii pe mana mea dreapta,ce erau deja facute dar nu se vedeau prea bine iar acum o sa se vada si mai bine,taieturi peste taieturi. Cand tocmai ma simteam bine,l-am auzit pe tata vorbind pe hol la telefon,a venit! Ce ma fac? Ce-i spun? Imi curge sange! Oh,nu!

T:- Hanna?Esti acasa?

H:- Sunt,vin imediat! -oh,Dumnezeule!Daca ma prinde sunt terminata!-

T:- As vrea sa discutam,poti veni te rog un minut?

H:- Sigur. -din cate stiam eu,era la munca,de ce a venit ata de devreme?-

T:-Am vorbit la telefon cu Chris si mi-a spus ca v-ati certat si in mod sigur stiu din cauza cui. De ce draga mea,nu vrei sa intelegi ca te poate ajuta?

H:- Nu ma poate ajuta!Ma crede o nebuna!Sau poate ca sunt,nu-i asa?De asta m-ai si dus la el.

T:- Nu esti nebuna,scumpo. Doar ca nu voiam sa te mai gandesti la Carrie atat de mult si sa plangi sau sa te tai si toate cele,ma gandeam ca te poate ajuta,e un psiholog foarte bun dar daca vrei sa te duc la altcineva...

H:- Ce?!Alt psiholog?Acum serios,esti nebun?

T:- Nu sunt nebun! Iti vreau binele!

H:- Nu vreau alt psiholog!

T:- Aha,deci iti place acest psiholog?-ranjeste-

H:- N-nu!

T:- Ba da,iti place pentru ca e apropiat de varsta ta.

H:- Nu e apropiat atat de tare,are 24 de ani iar eu am 18.

T:- Hm...ti minte cati ani are,mai domnisoara...

H:- Tata,tie iti arde de prostii,tocmai in acest moment?-acum ii arat fata mea ''serioasa''-

T:- Nu,draga. Nu stiu cum dar o sa mergi din nou si din nou la el,pana te vindeca. Maine mergi,iti ceri scuze pentru incapataneala ta si continuati,da?

H:- Mbine...

Nu am cum sa scap de Chris,chiar trebuie sa accept situatia. Este pentru prima oara cand accept situatia asa cum e ea...

Sper ca va place. :*

-M