Capitolul 14

164 15 1
                                    

Chris P.O.V.
Doamne...ce-am facut. Nu stiu ce sa fac sa ma ierte,am gresit mult. Eu...sunt indragostit de ea pana peste cap si mi-e teama ca o sa ma refuze. Eu,psihologul ei sa fiu si iubitul ei dar vad ca simte la fel,cel putin asa cred. Din prima zi in care am vazut-o,m-am indragostit. Nu stiu daca sa-i spun sau nu. Chiar as vrea sa fie a mea doar a mea,sa o am...deja cer prea mult,nu? Ar fi prea frumoase lucrurile. Trebuie sa gasesc o cale sa ma ierte. Imi suna telefonul si ma suna tatal ei. Perfect.
-Alo?
-Buna,Chris. Ce faci?
-Buna ziua,bine,pe acasa. Dumneavoastra ce faceti?
-Bine. Abia astept sa vin odata acasa...mi-e dor de fata mea. E bine,nu? Ca nu-mi raspunde la telefon.
Da...e foarte bine.
-E bine,banuiesc ca doarme daca nu va raspuns.
-Asta am vrut sa aud. Te las ca ma apuc de treaba. O zi buna!
-Multumesc,la fel!
Da,ziua mea e din ce in ce mai buna...
Peste trei zile
Ea inca nu vorbeste cu mine. I-am facut mult rau dar nici nu vrea sa ma asculte,sa-i explic tot. Of,Doamne...
Eu nu mai rezist astfel,vorbesc foarte serios! O sa fac ceva. Merg spre camera ei,e deschisa usa si ma priveste iar eu ma duc la ea,o iau in brate si o sarut direct,o lipesc de perete si am grija sa nu ma dezplipesc de ea si ea nu ma refuza.
-Tin atat de mult la tine...nu am avut curaj sa-ti spun pana acum dar nu am mai rezistat,imi era teama ca o sa ma refuzi...si inca imi este. -ii mangai obrazul-
-Doamne,nu pot sa cred ca ai spus asta.
-Te plac.
-Si eu te plac.

Ajutorul psihologului(in curs de editare)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum