Ajutorul psihologului(in curs de editare)

Capitolul 16

Am stat doua ore sa ma pregatesc pentru intalnirea mea cu Chris. Nu stiu de ce am atatea emotii dar nu am stat sa ma pregatesc asa niciodata,nu arat ca mine deloc,eram foarte lenesa si nu-mi pasa de cum arat si acum par foarte schimbata,poate nu sunt destul de frumoasa pentru el. Intotdeauna eram mai ocupata cu scoala,nu sa arat bine. Tata avea pretentia sa invat,ca sa am din ce traii cand el nu va mai fi si imi doresc foarte mult sa-mi implinesc visele si nu am avut timp de vreun iubit mai ales dupa moartea matusii,nu aveam pofta de viata sau altceva,plangeam non-stop...sper ca de acum voi plange doar de fericire.  Am decis sa merg pe jos pentru ca stiti cum se spune ''mersul pe jos,face piciorul frumos''. Deblochez telefonul si il caut prin contacte dupa care il apelez. Cand a raspuns,a inceput sa-mi bata inima foarte tare.

-Alo?

-Buna,unde esti? Ai ajuns?

-Da,acum am ajuns,te astept.

-Bine,paa.

Am inchis si l-am zarit. Ma duc spre el gandindu-ma ce sa spun.

-Tu esti? Nu pot sa cred. Sa stii ca esti frumoasa si fara machiaj si daca te imbraci sport,esti frumoasa mereu.

Ce usurare.

-Multumesc mult,sincer,nu obisnuiesc sa ma aranjez atat de tare dar...

-Esti perfecta asa cum esti tu,nu te schimba niciodata.

L-am luat in brate si m-a pupat pe frunte.

-Mergem inauntru? -ma intreaba el--

-Da. -zambesc tamp,ca o nebuna ce sunt-

Imi trage scaunul. Doamne,nu am mai intalnit asa ceva niciodata. Ma gandesc la o conversatie interesanta  care s-o purtam. E ceva foarte interesant ceea ce m-am gandit sa-l intreb.

-Ce faci?-il intreb-

Ce? Altceva nu-mi venea in minte.

-Pai foarte bine acum ca te privesc. -imi ia mana si o pupa tandru si ma tine de mana-

Doamne,multumesc. E o bunaciune. Am rosit. Am vorbit doua ore non-stop fara oprire despre orice. Daca trecea un cal acum aici,vorbeam si despre el.

-Ce facem?-am fost directa si eu odata,normal ca ma duce acasa doar nu facem copii-

-Ai vrea sa vii pe la mine?

-Da,de ce sa nu?-as vrea sa par si eu mai calma dar nu prea imi iese-

Mergem pe drum si tot asa vorbim si il privesc si e atat de frumos...ajungem si descuie usa si ma lasa sa intru prima dupa care o inchide si se uita la mine,parca stiu ce vrea,vrea ceea ce vreau si eu,sa ne sarutam. Vine spre mine si imi pupa fruntea,ma ia in brate si simt iubire,se aporpie de fata mea si ne sarutam tandru. Acest sarut a devenit mai animalic si fluturii nu doresc sa ma lase in pace,ma lipeste de perete si ceea ce ne dorim stim ca nu putem face inca pentru ca e mult prea devreme si ne oprim.

-Iarta-ma...m-a luat valul.

-Si pe mine,nu-ti face probleme. Ne uitam la un film?

-Bine,dar nu cu prostii.

-Nu,nu.

M-am indragostit.

Heeei,scuze,stiu ca nu am mai postat de multa,multa vreme dar nu prea am avut timp si credeam ca nu citeste nimeni cartea pentru ca e foarte plictisitoare,insa o am postat pentru ca o cititoare a cartii,m-a convins,multumesc mult ca-mi citesti cartea.