𝐀𝐩𝐮𝐬𝐮𝐥 𝐝𝐢𝐧 𝐢𝐧𝐢𝐦𝐚 𝐭𝐚 𝐈ᵀᵃᵉᵏᵒᵒᵏ [✔]

დ Treizeci

𝙅𝙚𝙤𝙣 𝙅𝙪𝙣𝙜𝙆𝙤𝙤𝙠

    — Tipul dă destul de bine, mormăi, lângă Namjoon. Prietenul meu îmi aruncă o privire urâtă și se uită la buza spartă.

     M-am ales cu o vânătaie de toată frumusețea sub ochiul drept, apoi cu o buză spartă.

     Deși eu am încăsat doar doi pumni, tipul și-a luat o porție mai bună.

     Merită mai mult, dar voi avea grijă și de asta.

     Sunt beat, dar nu exagerat. Capul îmi explodează din cauza durerii, iar acum am nevoie de somn.

     — Ce naiba așteptăm? mă întorc către Namjoon, uitându-mă la el nervos și frustrat.

     — A venit, vine și răspunsul său indiferent.

     Ridic din sprâncene și nu-mi dau seama la ce naiba se referă până când nu văd o mașină oprindu-se în fața mea. Aș recunoaște această mașină și după moarte.

     L-aș recunoaște și pe el dintr-o mie de persoane.

     Cobori geamul în jos și te văd. Încă ești îmbrăcat în hainele pentru liceu, iar chipul tau e unul obosit.

     Namjoon mă trage după el în mașină, aruncându-mă pe scaunul din față, iar el închizând portieră în urmă mea. El se urcă pe bancheta din spate, obosit.

     Dintr-o dată, vinovăția mă cuprinde. A cerut doar o seară în bar, nu o luptă.

     — Pe mine mă duci acasă, sparge Namjoon liniștea. Pe nenorocitul ăsta poți să-l iei tu, continuă brunetul.

     Știu că se referă la mine, și mai știu că acasă nu pot merge acum.

     Asta înseamnă că vin iar la tine?

     De ce trebuie să dorm iar la tine, Tae?