𝐀𝐩𝐮𝐬𝐮𝐥 𝐝𝐢𝐧 𝐢𝐧𝐢𝐦𝐚 𝐭𝐚 𝐈ᵀᵃᵉᵏᵒᵒᵏ [✔]

დ Treizeci și șapte

𝙅𝙚𝙤𝙣 𝙅𝙪𝙣𝙜𝙆𝙤𝙤𝙠

     — Și eu unde dracu' merg acum? îmi privesc prietenul nervos, luând geamantanul din mână lui. Dobitocul de Namjoon mi-a făcut bagajul și m-a sunat să-mi spună că trebuie să plec urgent de la el.

     L-aș fi rugat pe Taehyung să mă aducă, dar el are astăzi prima sa zi de lucru, așa că am tăcut, lăsându-l să plece.

     Iar acum sunt cu Namjoon în fața blocului.

     — Dacă nu vrei să dormi pe drum, te duci la Taehyung. Tipu' a început să muncească, deci nu te vei vedea foarte des cu el decât la liceu, nu ar trebui să te deranjeze asta.

     Vorbește atât de lejer despre Taehyung de parcă îl cunoaște de-o viață, nu de câteva zile amărâte.

     Vreau să-i zic vrute și nevrute, însă nu pot. Iar el știe asta. Știe cât de mult îl apreciez și că, deși nu vreau să recunosc, el m-a salvat.

     Cu cuvintele în gât și tremurând de nervi, mă întorc cu spatele la el și dispar.

     Mă amestec cu oamenii trecători care se grăbesc să ajungă undeva.

     Nu pot sta pe drumuri, iar o locuință nouă nu am de unde face rost acum...

     De ce trebuie să fie mereu Taehyung?

     De ce ești mereu o soluție pentru mine, Kim Taehyung?

     De ce tu?