𝐀𝐩𝐮𝐬𝐮𝐥 𝐝𝐢𝐧 𝐢𝐧𝐢𝐦𝐚 𝐭𝐚 𝐈ᵀᵃᵉᵏᵒᵒᵏ [✔]

დ Patruzeci și doi

𝙆𝙞𝙢 𝙏𝙖𝙚𝙝𝙮𝙪𝙣𝙜

      — JungKook, mi-ai văzut telefonul?

     JungKook stă cu ușa apartamentului deschisă, ținând telefonul meu în mână. Mă apropii de el încet, luându-i telefonul din mână.

     — Ți l-a adus Christopher, zici, închizând ușa cu putere și tresar speriat.

     De unde știe Christopher unde locuiesc și tu de ce ești nervos?

     Merg în spatele tău, băgând telefonul în buzunar. Te-ai încordat și îți ții pumnii strânși.

     Ar trebui să mă panichez?

     — De când îl cunoști pe acel nenorocit? mă întrebi, stând încă cu spatele la mine.

     Tonul pe care l-ai folosit acum nu a fost deloc prietenos pentru mine.

      — De ieri... lucrez cu el. Dar de ce? îl cunoști?

     Te-ai întors cu fața spre mine, privindu-mă rece. Al naibii de rece. Acea sclipire diabolică din ochii tăi nu-mi transmit nimic bun.

     Și, totuși, mă atrage.

     Îți umezești buzele, apoi îți muști buza de jos.

     — Dacă nu vrei să suferi, dă-ți demisia și îndepărtează-te de Christopher!

     — Stai, stai, cine crezi că ești tu să-mi spui ce să fac?

     Mă apropii de tine, nervos. Ne privim fix în ochii, iar timpul pare că se oprește. Sunt nervos pe tine, și totuși calm. Prezența ta îmi face inima să bată cu putere, iar faptul că acum stai în fața mea serios și dur, dar cu ochii în lacrimi, nu-mi creează decât o imagine neplăcută.

     De unde îl cunoști pe Christopher?

     Să sufăr? De ce?

     De ce te abții să plângi în fața mea?

     Ce-mi ascunzi, JungKook?